Seria emisiunilor de la București Tv, televiziunea on-line care a făcut un adevărat tur de forță având ca subiect taximetria din București și Ilfov, se încheie apoteotic cu un interviu document, acolo unde a fost invitată Alexandra Corolea, managerul Uber pe România.
În mai multe serii consecutive, s-au perindat prin studiourile acestei televiziuni taximetriști și reprezentanți ai organizațiilor sindicale sau patronale, iar interviul vine probabil ca un drept la replică și apărare al acuzelor care au fost adresate acestor servicii de transport paralele taximetriei, spun sursele noastre.
În ciuda respectului la nivel declarativ pentru taximetriști, răspunsurile invitatei jignește inteligența multora dintre noi, având în vedere condițiile și regulile care trebuiesc îndeplinite pentru a executa aceste servicii de transport. Este o realitate pe care nu ai cum să nu o vezi și să nu o auzi. Taximetriștii au simțit tot timpul jignirile și păcăleala acestui model de business, pentru că nu sunt surzi sau orbi. Au auzit și au văzut cât de jignite s-au simțit autoritățile și instituțiile din toată Europa, atunci când au reglementat această activitate imediat și neîntârziat.
Însă dincolo de minusurile și ceea ce simt, ce văd și ce aud taximetriștii, jigniți și păcăliți ar fi trebuit să se simtă mai ales legislatorii din România și autoritățile publice care gestionează această activitate, având în vedere energiile și resursele contribuabililor care au fost dedicate în trecut pentru reglementarea taximetriei. Tot jignite și păcălite ar trebui să se simtă și instituțiile care trebuie să supravegheze această activitate de transport și care spun tot timpul că nu au legislație pentru sancționarea acestei activități neautorizate de taximetrie.
Jignit și păcălit ar trebui să se simtă și președintele Camerei Deputaților Liviu Dragnea, nu neapărat pentru faptul că regulile impuse de acești inovatori nu îi permit să fie taximetrist la ride-sharing vreodată (vezi în primul video momentul), însă ar trebui să simtă cum acești inovatori jignesc pe toți acei colegi din Parlament care au lucrat în trecut mii de ore ca să reglementeze prin legislație aceasta formă și activitate economică de transport. Președintele Liviu Dragnea are în sertarele Camerei Deputaților o Lege a Taximetriei care zace de peste șapte ani acolo și este gata de votat în plen. Tot la Parlament avem și Legea Covoiajării sau Legea Economiei Colaborative, care ar putea să reglementeze o stare socială nedorită și care nu ar mai degenera în încăierări de stradă, proteste sau atacuri cu “oooo” și făină.
Nereglementând în consecință și neîntârziat, imediat și corect față de taximetriști și vechii legislatori, față de autoritățile și instituțiile din România care se simt în acest moment păcălite și jignite, este ca și cum cineva pălmuiește zilnic, râde de taximetrie și sfidează legea, arătând că această activitate se poate desfășura și altfel: fără aparate de taxat, fără ITP la șase luni, fără agreare RAR, metrologii sau contracte de muncă și de gestiune delegată, redevențe, impozite și taxe.
Dar probabil că în România zilelor noastre astfel de manifestări nu au corespondență în instituțiile statului. Să jignești și să păcălești nu are corespondență sufletească la Parlament, Guvern, sau Primării, iar autoritățile au orbit și au surzit, fără să vadă și să audă despre starea conflictuală care există în acest moment pe străzile din București și din țară.
Șocul este mare atunci când un politician sau chiar un reprezentant al unei autorități publice folosește aceste servicii neautorizate și spune că aceste reglementări nu mai sunt bune, că toate aceste reguli nu trebuiesc respectate și sancționate, pentru că se poate și altfel. Că poți să încasezi fără să eliberezi un bon fiscal doar printr-o simplă aplicație și un telefon mobil. Că poți să fii taximetrist on-line când vrei și cum vrei, doar urcând pe un site un cazier curat și o poză de buletin.
Un și mai mare șoc îl ai atunci când vezi și auzi că țări mult mai șmechere din Europa decid simplu și fără vreo crispare în gesturi că trebuiesc respectate reguli. Orb și surd să fii, cum să nu vezi Danemarca, Ungaria și aproape toată Europa că reglementează, numai România nu îndrăznește.
Despre discurs și model de manipulare a opiniei publice noi avem teoria, dar nu înțelegem practicile. Orb și surd să fii și nu poți să nu vezi practicile incorecte la nivel de media, în dezbateri televizate sau on-line, ori prin birourile autorităților pe care le au acești inovatori față de taximetriști. Nu avem o problemă să înțelegem și minusurile pe care le avem în această activitate. Nu avem o problemă să înțelegem și că, oricâte paralelisme am face cu taximetriștii din Europa, acolo unde taximetria este la un alt nivel, realitățile sau stările de lucruri ne arată faptul că totul se rezumă nu la felul și nivelul de calitate sau confort pe care îl oferă taximetria sau taximetristul este important. Totul se raportează la un element simplu, dar esențial în această activitate de transport și de care cei de la inovatori se folosesc din plin: tariful.
Noi știm ce se întâmplă în piață când la ride-sharing este tarif dinamic și clienții rup ușile taxiurilor. Știm ce înseamnă cartel și înțelegeri pe tarif, ce înseamnă un ban în plus afișat pe portiera unui taxi, ce înseamnă să ai cheltuieli cu autorizarea și cu documentele necesare executării acestei activități de transport, pentru că totul raportează la un singur element. Acest tarif.
Ne gândim mai departe și ne întrebăm de ce tariful lor este mai mic decât la taxi, de ce la ei există tarif x2, de ce acolo există cursă minimă, tarif de exterior, taxă de anulare, și la taximetriști nu.
De ce taximetriștii trebuie să plătească taxe pentru autorizații și redevențe, de ce trebuie să aibă aparate de taxat fiscale și nu pot să taxeze clientul prin telefonul mobil, de ce taxiul trebuie să aibă o culoare anume sau taximetristul să aibă program de lucru obligatoriu, dacă se poate și altfel? Sau mai bune zis, dacă transportul de persoane este acceptat de către legislatorii și autoritățile publice sub această formă, taximetriștii de ce sunt nevoiți să execute această activitate reglementat și nu pot să facă taximetrie la fel ca acești inovatori? Ce corespondență au străzile din Pittsburgh, prizele de curent din Dallas și elicopterele din Dubai, cu aparatele de taxat, cu ITP la șase luni, cu agreări RAR, metrologii, cărți de muncă, taxe, impozite, redevențe și contracte de gestiune delegată ale taximetriștilor din România?
Pentru că, natural și în deplină cunoaștere a realităților și a stărilor de lucruri, toate aceste cheltuieli se reflectă în tarif. Ori taximetriștii știu că în alegerea clientului, contează până și un ban pe kilometru. Pentru că, dincolo de poveștile sforăitoare de la televizor despre tehnologie, inovație, elicoptere sau rachete, totul se reflectă în tariful pe kilometru sau minut, indiferent cum, unde și cu ce te deplasezi.
Asta este esența tuturor lucrurilor și restul știe, vede și aude toată lumea: totul este doar vrăjeală sau discurs, bune de aruncat pe fereastra lui Overton.
Spre deosebire de parlamentarii sau reprezentanții autorităților publice din România, taximetriștii nu sunt surzi sau orbi. Ei fac analize medicale și psihologice anual și în mod repetat, altfel ar fi șoferi la ride-sharing.
Mulțumim București TV pentru acest adevărat tur de forță, în care problemele noastre, ale taximetriștilor simpli de pe stradă au ieșit la suprafață, și NU așteptăm și promisa emisie viitoare realizată în numele clientului și cetățeanului Uber, pentru că știm ce va spune indiferent de argumente, legislație sau autorități.
Însă ne asumăm judecata clientului nostru adevărat de taxi, pentru că banii noștri sunt în buzunarul domniei sale cash. Nu pe cardul bancar și protejat de rating sau steluțele dintr-o aplicație on-line.
Însă vorbim după reglementarea acestor inovatori. Enjoy!
