Se grăbesc oamenii să încheie anul sau finalul de an vine peste ei, momentul 00.00.00 se apropie. Timpul e o invenție a omului, să ne bucurăm!
„Trei minute șefica!”, era la un moment dat printre profesioniști, rutină.
„La adresă!”, era maximul cuvintelor – satisfacția resimțită o știu doar cunoscătorii, de partea cealaltă unii ajungeau decât la concluzia că ori i-a sărit clientul pe capotă, ori și-a făcut comandă singur pentru palmares, mână-n mână cu dispecera, cu care evident are relații amoroase de care el nu e capabil. Absolut că, cu mici excepții, își blestemau norocul, căutând vinovați. De regulă cădeau controlorii… Uneori, de foarte multe ori, partea proastă era că mereu i-au găsit alții pe scaun, al lor, pierduți între blocurile gri.
Colegi de-ai lor care le preluau clienții și-i încărcau cu ore… Profesioniștii știu, caz că prostovanii vor a ști ce și cum, ajutați-mă, vă rog, n-am timp pentru lichele, mulțumesc! Cum unde? În comentarii. Dacă aveți timp de irosit.
Musai să îți pui o dorință la final de an, să fie pentru la anu’ care vine!
Să facem bani, domnilor! Capitalism. Perfect! Așa gândesc: domnul de serviciu pe scară, așa gândește soția lui pentru el, așa gândește soția sau iubita ta, pentru tine, că de-aia are nasoale de zece ori pe lună, nebuna, că tu fugi într-una, asta vezi în privirea polițistului, medicului de familie, a dirigintei, asta vezi oriunde: să facem bani!
Să nu te plângi, taximetristule, la final de an. Să nu! Și nici nu da pe dinafară. Timpul nu l-ai inventat tu. Nici banii. Nici nu ai ales să te naști. Descurcă-te! Cu cât mai mulți oameni de nimic vor să se afirme cu ceea ce tu, în mod obișnuit, faci de ani de zile, cu atât mai fericit să fii! Nu te mai împiedica de nimicuri, scoate-i din gândurile tale.
Din nou spun, ador să văd un taxi cu lampa roșie oriunde. Îmi permit să spun că vă iubesc, și vă doresc tot binele din lume!
La mulți ani!
