Mă ocup de la Otopeni, trei bărbați trecuți de 50 de ani cu bagaje mici, serviete.
„La Ramada Plaza, vă rugăm!”, îmi zice cel care a ocupat scaunul din dreapta mea.
Dau din cap aprobator în timp ce-i fac semn celui din dreapta-spate să mai închidă portiera odată – dacă-i vorbeam nu m-ar fi auzit, se conversează precipitat la telefon. Până la Băneasa au vorbit toți trei la telefon făcându-și semn unul altuia să vorbească mai încet, în timp ce ridicau și mai tare vocea. Deduc fără sa vreau că-s ceva președinți de cluburi sportive, ardeleni după accent şi sunt veniți cu treabă urgrntă în capitală.
– M-ați putea aştepta zece minute să fac checkin-ul apoi să mă duceți la restaurantul Pizza Capriciosa, citindu-mi din telefon, am o întâlnire acolo și am cam întârziat și ce-i mai grav, nici n-am habar unde e.
Accept din privire, cu coada ochiului la Clever, Star, GTI şi mai noul Point care nu dăduseră nici un semn de viață tot drumul. Fac stânga în loc și urc la ușa hotelului, clienții coboară şi eu mă las la vale să eliberez rampa, dau cu spatele și mă parchez cât să nu încurc, dar să am şi intrarea la vedere să recuperez clientul la timp.
Arunc instinctiv o privire la ceasul din bord, 18:52, asta așa, să văd în cât se transformă cele 10 minute :). Ies din mașină să fumez o țigară, arunc vesta pe mine – sunt numai două grade peste zero. Trag un fum scurt, expir și inspir puternic aerul rece. Îmi atrage atenția un Symbol alb care se chinuie să urce rampa din fața hotelului, nu-i iese nici din 3-4 încercări, se încadra prost, renunță și trage paralel.
Din spate coboară o duduie îmbrăcată office și agață țanțoşă mânerul troller-ului deja ridicat de şofer. Dă să întoarcă şi se şicanează cu o Astra H argintie. Astra urcă rampa şi se pune pe avarii. Apare un Logan albastru din care coboară un tip cu servietă care se face repede nevăzut. Scena se repetă cu un Duster, un Hyundai Accent, o Skoda Octavia şi un Logan bleumarin.
Apare clientul, urc rampa să-l preiau şi mă uit la ceas, 19:08! Exact ce mă gândeam, cele 10 minute s-au făcut 16!
Ajung pe Ionescu de la Brad şi las clientul, apoi fără să vreau mă apucă o furie de îmi dau lacrimile. În 16 minute cât am stat la Plaza, șase ilegali au lăsat client și unul a preluat, dar niciun taxi autorizat n-a călcat p-acolo!
Mă uit la aplicații: Star se afișase mai devreme cu Şos. Nordului, iar Clever bâlbâise ceva de Promenada…
Iau microfonul și apăs…
– Comunicați 264!
– Sărut mâna, bună seara! Mă aud, mă văd colega?
– Vă auziți, vă afișați colegu”, seară bună!
Dragi colegi taximetrişti, ne „auzim” și ne „afişăm” degeaba, jocurile sunt făcute, au pierdut cei mulți și dezbinați. De taximetrie vom vorbi la birt peste ani, şi vom începe cu „a fost odată ca niciodată”!
Sursa aici
