Ineditul întotdeauna face parte din viața şoferului de taxi. Unii dintre noi de asta stăm la taxi: pentru acest inedit zilnic de care puţini oameni au parte în meseriile lor.
O întâmplare reală povestită de unul din colegii noştri:
“Mă ocup cu o doamnă si un copilaş. Destinaţia – o grădiniţă. Doamna, cam 30 şi un pic de ani, copilaşul vreo 3-4 anişori. La un moment dat, în drumul nostru, stăteam la un semafor în dreptul unei patiserii care răspândea nişte arome de înţepeneai, copilaşul începe să îi ceară maica-sii o prăjitură pe un ton plângăreţ: Vleau şi eu o plăjitulăăăăăăă!!!
Mămica, pe un ton răstit îi spunea că: “de ce nu ai vrut să mănânci dimineaţă acasă când ţi-am zis ?”
Copilaşul, pe acelaşi ton plângăreţ, mai mult a reproş – îi spune maică-sii:
– Da, dal atunci nu îmi ela foame… acuma îmi este… ce îţi pasă ţie… tu de dimineaţă ai mâncat puţa lui tati… că am văzut eu… Vleau o plăjitulăăăăăă !!!”
Distribuie articolul prin:
