A venit iarna, și odată cu ea vin și sărbătorile.
De fiecare dată, natural și în spiritul normalității, am urat și noi, cu fiecare ocazie, un sincer “La mulți ani” sărbătoriților noștri.
Fie că au fost Mării, Ioni, Mihai, Gabriela, Florin, Constantin sau Vasile, am marcat în paginile noastre momentul și v-am dăruit aceste urări sincer.
Dar această urare nu este una anticipată la zilele de sărbătoare care stau să vină. Este un apel și o rugăminte către OMUL din interiorul fiecăruia dintre dumneavoastră. Este un apel către taximetriștii adevărați și către societatea civilă.
Zilele trecute am făcut o urare unui coleg. Un simbol în peisajul din taximetria din București, colegul a primit cu bucurie mesajele fiecăruia dintre noi. O bucurie amară, pe care ne-a povestit-o cineva. O bucurie și o poveste despre doi copii mititei și un taximetrist care – de ziua lui – plângea cu capul pe volan, la sfârșitul turei de 12 ore, numărând cei 23 de lei rămași după o zi de muncă, din care trebuia să cumpere doi litri de benzină pentru generatorul de curent care luminează becurile chioare ale camerei copiilor și ale bucătăriei din casa la care muncește de cinci ani – de la marginea Bucureștiului. Pentru că taximetria momentului atât îi poate oferi după ce dă planul și realimentează.
23 de lei după o tură de 12 ore, muncind corect și demn.
Foarte mulți dintre noi i-am urat pe această pagină – de ziua lui – natural și în spiritul normalității – urări de bine, fără să știm prin ce trece și ce este în sufletul acestui OM mic cu inimă mare.
Toți avem probleme.
Dar acum nu el are probleme. În prag de iarnă, în ajun de sărbători, doi copilași poartă povara faptului că tatăl lor în acest moment nu le poate oferi din taximetrie lumină și căldură. Să te încălzești cu un godin pe lemne și să ai curent de la un generator pe benzină în prag de sărbători, înseamnă o lecție de supraviețuire și de viață pentru fiecare dintre noi. O lecție de viață pe care această familie o primește și o predă de cinci ani societății. Pe care nu trebuie și nu este nevoie să o mai primească și în acest an.
Câțiva prieteni și colegi inimoși au hotărât, de astă vară, să îl ajute – anticipând sărbătorile și temperaturile scăzute de afară. De astă-vară, în fiecare sfârșit de săptămână, acești inimoși merg la colegul nostru și îl ajută – fizic – cu lucrările de construcții la acea casa modestă de la marginea Bucureștiului. Un exercițiu de omenie și de solidaritate între oameni.
Dar acum lucrările nu mai pot continua. Nici colegii noștri, nici acest om și nici această familie nu mai are resurse. Nici morale și nici financiare – necesare pentru a termina instalația de căldură și a aduce curent electric în stâlpul de electricitate al casei. Cele câteva calorifere necesare pentru terminarea lucrărilor de căldură și dosarul prăfuit care zace într-un colț și care trebuie depus la furnizorul de electricitate pentru deschiderea contractului de furnizare înseamnă vreo 5000 de lei. Bani care fac diferența între a avea sau nu – lumină și căldură de Moș Andrei, Moș Nicolae sau Moș Crăciun – pentru acești copii. Bani care trebuiesc strânși mai ales de către cei care îl cunosc pe acest om și care i-au transmis mesaje de ziua lui, fără să știe prin ce trece și ce este în sufletul său. Cine dorește să se alăture celor care îl ajută fizic – de astă – vară pe colegul nostru, este binevenit. La sfârșit de săptămână colegii merg la această casă și lucrează fiecare cum poate și la ce se pricepe mai bine.
Sunteți invitați și dumneavoastră, până când se vor termina lucrările, în fiecare sfârșit de săptămână – oricine ați fi – să îl cunoașteți pe acest om și să ne cunoaștem, pentru că va merita. Sunteți invitați – și rugați să îi ajutați pe colegii noștri să termine lucrările.
Bani se strâng la al doilea chioșc de cafea de sub Libra Bank de la Sala Palatului. Vânzătoarea îi va pune într-o cutie împachetați cu o hârtie pe care să vă treceți (sau nu) numele și numărul de telefon. Sau trimiteți un mesaj în privat acestei pagini și cineva vine să se întâlnească cu dumneavoastră. Vom întocmi o listă, pe care o vom da colegului nostru și el va mulțumi personal pentru ajutor printr-un mesaj la fiecare sărbatoare care stă să vină. Un ajutor pe care nu l-a găsit în acest moment nicăieri.
Colegii trebuie să termine lucrările la această casă. Lucrările trebuiesc terminate mai ales pentru cei doi copii. Și pentru noi, ca să nu mai primim o asemenea lecție de viață. Această familie are nevoie de ajutorul fiecăruia dintre noi, pentru că vin sărbătorile și iarna. De aceea urarea de “La mulți ani” de mai sus nu este una făcută înainte de vreme. Este o rugăminte și un apel către OMUL din interiorul fiecăruia dintre dumneavoastră. Este un apel către taximetriștii adevărați, către societatea civilă, și către oricine poate ajuta această familie și acești copii.
Și pentru că nimeni nu trebuie și nu ar trebui să treacă prin așa ceva.
La mulți ani de Moș Andrei!
