Metehnele românilor nu fac excepție în taximetria bucureșteană.
de Viorel Nicolae
Se spune că învingătorul ia totul, cel puțin la romani era valabil așa că de ce noi, urmașii lor în 2016 am face excepție?
Mai ales că de vreo 26 de ani ne-am înrăit decât ne-am civilizat.
În genere, suntem de acord cu cineva sau ceva atâta timp cât are șanse mari să aducă un folos. Am fost de acord cu Traian când a intrat în Dacia dar nu am mai fost de acord cu Decebal că ne-a ars viile. Am fost de acord cu Imperiul Otoman dar nu am mai fost de acord cu eroii noștri care au luptat contra lor decât atunci când otomanii au fost răpuși în 1877. Am fost de acord cu naziștii dar nu am fost acord cu retragerea lor în 1943. Am fost de acord cu comuniștii când au instaurat România Comunistă și nu am mai fost de acord cu ei când – pentru a strânge cureaua, eram la limita răbdării. Am fost acord cu democrația până când criza mondializării ne-a lovit. Și exemplele pot continua la infinit.
În taximetria postdecembristă, anul acesta am fost de acord să ne luăm soarta în mâini, uitând că în definitiv suntem taximetriști și că nu era treaba noastră să facem ordine într-o Capitală care are „cărțile” făcute pentru o sută de ani de acum încolo. Cărți măsluite jucate de monștrii cu fețe umane și de care nu s-au ținut cont, deși ar fi trebuit.
Timp de câțiva ani s-a tot încercat prin tot soiul de acțiuni pe care le-aș numi „sindicaliste”, deși nu aveau o bază legală pentru că nu s-a apelat strict la entitățile deja stabilizate. Din nimic a apărut un om care a reușit să se lupte cu sistemul, iar prin el mulți taximetriști au găsit exact ce le lipsea, prezenta și curajul de a lua taurul de coarne.
Numele de Florin Zozo va rămâne indiferent fie că vreți sau nu, un simbol al scânteii de care mulți au uitat.
În sumare cuvinte și fără a îl umfla mai mult decât este cazul, Zozo a lăsat deoparte interesul financiar pentru a face ceva care să fi rămas pe viitor.
Acțiunea, spontaneitatea și folosirea legii au fost aplicate pentru prima dată la un nivel normal de care taximetriștii au uitat, tolerând neamurile proaste care și-au bătut joc de clientela bucureșteană.
Au uitat de solidaritate, de cunoaștere și de revoltă, iar el a aprins scânteia.
Fiind tânăr și teribilist – pentru că asta este noțiunea acțiunilor fără fundament, a încercat să pună bazele unui ONG care a făcut treabă chiar înainte de a se naște și a creat valuri ce își vor arăta efectele in timp.
Mulți l-au criticat și mulți l-au încurajat, pentru că altfel nu pot să-mi explic de ce s-ar mai fi implicat, iar apogeul acțiunilor a culminat cu apariția lui la TV în plină campanie electorală și contra cui? A actualului Primar General al Capitalei, ceea ce a făcut să fie un fapt inedit și greu de repetat pe viitor.
Toate bune și frumoase dacă nu ar fi venit și reversul medaliei, pentru că acum tocmai persoana care a fost atacată deține frâiele Primăriei Generale.
Nu a trebuit să treaca mult timp și vedem deja atacuri frontale, iar Zozo este ținta atacurilor denigratoare pe care le consider un atac la ideologia taximetriei nescrisă în cărți – ci pe stradă, de unde a apărut și acest teribil lider.
Nu îl ridic în slăvi, dar s-a mișcat în comparație cu alții care – deși aveau cu ce, le-au tremurat scaunele pentru că au uitat de fraternitatea taximetriștilor.
Poate ca metodele lui nu ai fost destul de eficiente sau fondurile colectate au ajuns motiv de discordie, dar mă întreb: cine este de vină pentru acest „malaxor” în care odată intrat nu mai ieși sau mai rău, ieși damblagiu?
Lideri de mult răpuși de sistem au revenit la viață. Speranța redusă în acest domeniu sunt numai câteva motive pentru care Zozo s-a răsculat și alături de el, cei ce au crezut și cred încă într-o schimbare.
Normal că au fost necesare și fonduri despre care nume neștiute au început să ceară socoteală și mă întreb: De ce? De ce acum?
Simplu. Pentru că acum suntem încă odată înfrânți și dezbinați, iar asta nu pentru că o vor rivalii, ci chiar noi.
Am văzut comentarii de genul „o să vadă avocatul” sau „dovezi” de parcă suntem la procesul de la Nuremberg, iar asta nu-mi poate provoca decât un sentiment de revoltă față de aceste specimene, ca să mă exprim civilizat.
S-a uitat atât de repede tot? S-a uitat ce am făcut? S-a uitat cum unii dintre noi chiar dacă nu au fost prezenți – au fraternizat cu ideologia cu care – culmea, au fost de acord?
Răspunsul este exact în genele noastre. De pe vremea când eram de acord cu Traian și așa mai departe.
Încă de pe vremea lui Jimmy Hoffa, există un principiu care atestă un fapt valabil și astăzi.
Muncitorii sunt de acord cu sindicatul atâta timp cât le este pusă în dificultate meseria în strictă legătură cu siguranța locului de muncă și vor fi de acord cu aceasta. Odată rezolvată problema, ei nu vor mai fi de acord și vor reveni la aceleași sentimente de fraternitate numai dacă problema se repetă.
Acuzăm delapidare și unii nu mai sunt solidari. Iar acum vă întreb: când nu ieșim vot sau tratăm cu toleranță pirateria suntem mai sus sau mai jos ca Zozo? Când cineva proaspăt ales cheltuie bugetul Primăriei Capitalei aiurea este mai sus sau mai jos? Când CCR bucură peste o mie de infractori politici este mai sus sau mai jos? Când taximetriști se ocupă de treburi care normal sunt apanajul patronatelor sau a dispeceratelor, sunt mai sus sau mai jos? Mai continui?
Acum Zozo nu mai este cu noi.
Răspunde la ce se scrie și atât. A încercat ceva, dar s-a comportat ca un licean care nu știe să danseze pentru că a învățat pașii înainte de bal. Și în timpul balului a dansat stângaci.
Activitatea noastră va continua normal și nepăsător în acest malaxor de unde, rând pe rând, din ce în ce mai mulți taximetriști se vor transforma în alte categorii de șoferi, privind în urmă această frumoasă meserie de taximetrist.
O dimineață bună taximetriști, oriunde v-ați afla!
Distribuie articolul prin:
