Dragă Consiliu al Concurenței,
Încep cu dragă, pentru că mi-ai devenit drag.
Fulgerător de drag. Ba chiar, ca ăla cu sindromul Stockholm, încep să mă îndrăgostesc de tine.
De ce? Cum adică…de ce?! Păi am auzit că tot vorbești despre mine. Care mine?! Cum, nu mă știi?! Sunt eu, ăla care tot așteaptă să se întâmple ceva! Ce să se întâmple?! Off…că tare complicat mai ești, măi Consiliule! La fel ca ancheta aia a ta…Cum ce să se întâmple?!
Chestiii și lucruri care s-au întâmplat pe la Constanța, și pe la Timișoara în anii trecuți!
Chestii, pe care le așteptam de mult de la autorități și de la tine. Chestii pe care le-am tot spus și le-am tot strigat pe la “mitinguri”, pe la Primărie, pe la “spontane” la Universitate. Știi că m-au amendat pentru asta.
Cum adică, ce chestii?! Hai că deja ești culmea! Vrei să le spun acum și ție iarăși?! Păi ți le-au spus niște băieți deștepți – bravo lor, mai trebuie să le spun și eu? Eu ce să îți mai spun în afară de ce ți-au spus ei? Dacă știi de mâinile rupte, de rezilieri și decolantări în masă, de e-mailuri sau de întâlniri, ce trebuie să îți mai spun și eu…că am la treabă. Multă treabă…Că trebuie să transport respectabilii cetățeni ai orașului ăsta, cetățeni care nu au avut habar ce lucruri bune li s-au întâmplat în ultimii 5 ani.
Dar ei nu au nicio vină. Ei au plătit prețul stabilit de niște unii prin birouri sau prin metode nu tocmai ortodoxe.Tu știi asta, dragă Consiliule. Și aștept de la tine să le spui repectabililor cetățeni ce s-a întâmplat în realitate și să faci ce trebuie. Nu că asta mă face fericit. Și nici mai respectat. Dar acești – unii, nu au știut ce a însemnat criza economică, că erau obligatorii. Nu au știut ce a însemnat TVA mărit, combustibil dublat sau structuri de cheltuieli. Ce a însemnat să împartă un creion în două și să își trimită copii la școală.
Și mă uit la gaura din talpile pantofilor mei, la mașina mea care nu mai are pivoți sau bucși și pe cifra lor de afaceri din raportul tău preliminar. Știi ce vreau să spun!
Banii din amenzile alea, dacă o să fie (ar fi culmea să nu fie), dragă Consiliule, să le dai la spitale, grădinițe sau școli. La casele de copii sau la azile de bătrâni. Că eu nu am mai putut să plătesc taxe și impozite, ratele la bănci sau redevență, ca să îi ajut. Dar pot să spun și că, dacă nu o să se întâmple chestii mai departe, nu mă ajută cu nimic, nici pe mine și nici pe ei în viitor…
Ce chestii? Păi, zic și eu așa…să se întâmple lucruri corecte. Că pentru unii, au avut grijă alții să se întâmple…De prea mulți ani (apropo de ani – Happy Haloween Day!) și de prea mult timp…
Timp? Păi nu prea am, că trece repede…și vine Haloweenul, pe care o să-l sărbătoresc cu o zi mai devreme anul ăsta…Adică pe 30… și am luat comandă…3 minute șefica!
Aaaa…și încă ceva, dragă Consiliu al Concurenței: ai grijă de tine de-acum, că ai devenit o entitate atât de importantă în viața mea: o să fie răutacioși, care vor fi geloși pe faptul că noi am devenit atât de dragi unul altuia. Dar să nu te temi, dragă Consiliule, că dacă ai probleme, sper să mă lase șefu” să mai trec pe la tine, așa ca chestie, că am învătat adresa de-acolo, de la Casa Presei Libere (ce ironie!).
Că până acuma la adresa aia mă ducea GPS-ul sau omulețul de pe android. De nas…
Cu mare dragoste
Teș Pelea. Taxime – Trist