Atacat în instanță printr-o plângere penală, articolul 14 din Legea Taximetriei care prevede ca numărul de autorizații taxi să fie limitat a fost declarat constituțional de către judecătorii de la Curtea Constituțională.
Conform deciziei Curții Constituționale nr.600 din 12 iunie 2012, limitarea prin lege a numărului de autorizaţii taxi este pe deplin justificată, fără a leza principiul economiei de piaţă şi al liberei concurenţe.
MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 19 iulie 2012
DECIZIE nr. 600 din 12 iunie 2012,
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere
EMITENT: CURTEA
CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 19 iulie 2012
Augustin Zegrean – preşedinte
Aspazia Cojocaru – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ştefan Minea – judecător
Ion Predescu – judecător
Puskas Valentin Zoltan – judecător
Tudorel Toader – judecător
Oana Cristina Puică – magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de instanţă din oficiu, în Dosarul nr. xx.xxxxx/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.015D/2011.
La apelul nominal se prezintă personal partea xxxxxx xxxxxx xxxxxxxx. Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care arată că susţine excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr.38/2003, în raport cu prevederile art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, excepţie ridicată de instanţă din oficiu, şi invocă totodată, aceeaşi excepţie şi în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 45 referitor la libertatea economică. În acest sens, depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 23 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. xx.xxxx/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere.
Excepţia a fost ridicată de instanţă, din oficiu, cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246-249 din Codul penal, cu privire la funcţionarii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti care au respins o cerere de atribuire a unei autorizaţii taxi, deoarece au considerat că petentul a pierdut numărul de ordine iniţial din lista de aşteptare pentru transportatorii autorizaţi care puteau participa la prima procedură de atribuire a autorizaţiilor taxi, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 38/2003 şi ale Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 374/2008, iar, ulterior, deşi petentul îndeplinea condiţiile de obţinere a autorizaţiei de transport, au avut în vedere că este necesară disponibilizarea de autorizaţii taxi conform art. 14 alin. (6) din Legea nr. 38/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 38/2003 încalcă principiul economiei de piaţă, al libertăţii comerţului şi al protecţiei concurenţei loiale, întrucât îngrădesc competiţia, limitând libera concurenţă pe piaţă prin introducerea unor restricţii de ordin cantitativ în ceea ce priveşte numărul de licenţe de taximetrie. Consideră că stabilirea unui număr maxim de autorizaţii taxi asigură un profit cert pentru firmele autorizate şi, în acelaşi timp, îi prejudiciază pe noii operatori care ar dori să intre pe piaţă, dar nu o mai pot face, în condiţiile în care numărul de licenţe este limitat. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 38/2003 sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate. Arată că activitatea de transport în regim de taxi reprezintă, potrivit legii, un serviciu public, aceasta fiind destinată să completeze activitatea de transport public organizată la nivelul autorităţilor locale prin mijloace specifice. Ca atare, în reglementarea acestui domeniu de activitate, legiuitorul a avut în vedere protejarea interesului public pe care aceasta îl implică, astfel că limitarea, prin lege, a numărului de autorizaţii taxi este pe deplin justificată, fără a leza principiul economiei de piaţă şi al liberei concurenţe. Competenţa de atribuire a autorizaţiilor taxi revine în mod firesc autorităţilor locale, acestea fiind singurele în măsură a aprecia, prin studii de specialitate, necesităţile pe plan local în ceea ce priveşte transportul public de persoane.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, modificate prin Legea nr. 265/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007, care au următorul cuprins:
(1) Activitatea de transport public local de persoane în regim de taxi trebuie dimensionată în raport cu gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie şi metrou, după caz.
(2) Autorităţile administraţiilor publice locale şi ale municipiului Bucureşti, prin hotărâri ale consiliilor respective, cu consultarea asociaţiilor profesionale reprezentative, definite la art. 54, stabilesc numărul maxim de autorizaţii taxi, necesar pentru executarea transportului în regim de taxi, pentru o perioadă de 5 ani, după următoarele criterii minimale:
a) gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie şi metrou, după caz, asigurând echilibrul care se impune între acestea;
b) norma cuprinsă la art. 13 lit. j);
c) gradul de poluare;
d) cererea şi oferta permanente; e) gradul de aglomeraţie în trafic;
f) promovarea tipurilor de transport mai puţin poluante.
(3) Numărul maxim de autorizaţii taxi care pot fi atribuite pentru o perioadă dată se poate stabili şi pe baza unui studiu de specialitate realizat, precum şi în urma consultării asociaţiilor profesionale reprezentative.
(4) Numărul maxim de autorizaţii taxi stabilit a se atribui în conformitatecu prevederile alin.(2) şi/sau (3) va fi de maximum 4 la 1.000 de locuitori ai localităţii de autorizare.
(5) După procedura de atribuire a numărului maxim de autorizaţii taxi stabilit conform alin.(4), autoritatea de autorizare nu va mai atribui nicio autorizaţie taxi decât în condiţia disponibilizării unora dintre cele existente sau în cazul măririi numărului de autorizaţii taxi, cu respectarea prevederilor alin. (2)-(4).
(6) Dacă numărul autorizaţiilor taxi emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi depăşeşte numărul maxim de autorizaţii taxi stabilite în condiţiile alin. (2)-(4), consiliul local sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu va mai atribui nicio autorizaţie taxi până la micşorarea numărului acestor autorizaţii, prin disponibilizare în conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numărul maxim stabilit.
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind principiul economiei de piaţă, al libertăţii comerţului şi al protecţiei concurenţei loiale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
I. În ceea ce priveşte susţinerile părţii xxxxxxxxxx, făcute în şedinţa publică, în sensul extinderii motivelor de neconstituţionalitate, arătând că susţine excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 38/2003, în raport cu prevederile art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, şi, totodată, invocă aceeaşi excepţie şi în raport cu prevederile art. 16, 41 şi 45 din Legea fundamentală, Curtea constată că nu poate primi aceste din urmă susţineri, întrucât ele au fost formulate ulterior sesizării Curţii. Instanţa de contencios constituţional nu poate hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa, întrucât, altfel, s-ar încălca prevederile art. 29 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 47/1992, conform cărora, în situaţia în care excepţia a fost ridicată de instanţă, din oficiu, aşa cum este cazul în speţă, părţile trebuie să îşi formuleze susţinerile în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, iar aceasta este obligată să motiveze excepţia ridicată. Aşadar, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintrepărţi.
II. Referitor la dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că acestea sunt constituţionale, pentru următoarele considerente:
Activitatea de transport public local de persoane în regim de taxi reprezintă, potrivit legii, un serviciu comunitar de utilitate publică, fiind destinată a completa activitatea de transport public organizată la nivelul autorităţilor locale prin mijloace specifice. Ca atare, în reglementarea acestui domeniu de activitate, legiuitorul a avut în vedere protejarea interesului public pe care îl implică, astfel încât limitarea, prin lege, a numărului de autorizaţii taxi este pe deplin justificată şi nu lezează principiul economiei de piaţă şi al liberei concurenţe. De altfel, legiuitorul a reglementat într-o manieră similară prestarea şi a altor activităţi care implică interesul public, cum ar fi, spre exemplu, exercitarea profesiei de avocat, de notar public etc. Astfel, Curtea constată că dimensionarea activităţii de taximetrie se realizează, cu respectarea unor cerinţe specifice în domeniu, de către autorităţile administraţiilor publice locale şi ale municipiului Bucureşti,acestea fiind singurele în măsură a aprecia, în urma consultării asociaţiilor profesionale reprezentative şi, eventual, şi pe baza unor studii de specialitate, necesităţile pe plan local în ceea ce priveşte transportul public de persoane.
Cât priveşte însă modalităţile efective de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate şi procedura de atribuire a autorizaţiilor taxi operatorilor de transport de pe piaţă de către autorităţile competente, Curtea reţine că aceste aspecte reprezintă chestiuni de fapt asupra cărora nu este în măsură a se pronunţa.
De altfel, Curtea a statuat în acelaşi sens prin Decizia nr. 796 din 27septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 22 octombrie 2007, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 38/2003, decizie ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii în materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii, DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în dosarul nr.xx.xxxxx/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
