Care este legătura dintre cele două elemente? În aparență, nici una. Dar în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Și iată de ce:
Am fost și noi la mitingul „spontan” de astăzi de la Teatrul Național.
Bannere, sloganuri, tipărituri – spontane sau nu, ce mai… stare de spirit revoluționară, mai ceva ca-n „89. Televiziuni, presă scrisă, poliție rutieră și de proximitate, ce mai, miting spontan tată!
Vizibili, vocali și îndârjiți, oameni – simbol al luptei sindicale din taximetrie, toți și toate erau acolo.
Dar am înțeles un lucru: aceleași fețe, oameni care ne știm de ani de zile și hârșiți pe străzile pline de gropi ale Bucureștiului. Câțiva oameni noi, în rest aceeași dintotdeauna.
Oameni care au înțeles că șansa lor unică de a se mai întâmpla ceva în taximetria din București este în stradă. Care din păcate, așa cum stau lucrurile acum, se vor rezolva tot pe la picioarele birourilor sau pe la mesele restaurantelor.
Pentru că aici e vorba de cap de vită furajată.
Un fermier se duce la bancă și cere un credit pentru a sa fermă. Inevitabil, bancherul îl întreabă ce aduce garanții. Iar el îi răspunde: păi domnule bancher, am capre, oi și vaci pe care le aduc în garanție pentru creditul ăsta.
Păi câte ai? Atâtea! răspunde fermierul. Aaaa, îi spune bancherul, pentru atâtea , primești decât atâția bani credit.
Eh, domnule dacă atât se poate, asta e!
Legând rațional lucrurile, nu putem să tragem decât o concluzie: atâția suntem, atâta atenție primim. Pentru că, în orice discuție, la negocieri sau în alte situații, liderii sunt întrebați, la fel ca bancherul pe fermier: câți sunteți ?
Ne imaginăm telefoanele și discuțiile autorităților, atunci când li se raportează: păi și câți sunt acolo? Șefu, să trăiți… sunt vreo 80-90… Aaaa… lasă-i acolo… să tremure și să-i plouă… că pleacă repede…
Suntem siguri că liderii noștri, indiferent de la ce asociație erau și pe cine reprezentau în discuțiile cu autoritătile, ar fi putut face mult mai mult pentru noi, dacă eram mulți. Și suntem mulți, dar taximetristul a fost adus până la un nivel de existentă, încât pentru el mâine, poimâine și luna viitoare nu mai există. Are în fața lui doar viitorul imediat, care îl preocupă acum, nu mâine sau altă dată. Și nu vin la chestii d”astea. De fapt asta se urmărește: să fim ocupați, că atunci n-avem timp să gândim… dar acești taximetriști nu își dau seama cât contează ăstea numere.
Dacă aveam pământ la țară… mă apucam de agricultură, cu fonduri… UE, că e la modă, nu mă duceam la bancă că n-aveam vite furajate și pierdea taximetria un meseriaș, numai așa d”al dreacu”. Ca să fie taximetria afectată de agricultură.
