La aeroportul Henri Coandă, control de rutină. Tema: depistarea pirateriei din transportul public de persoane.
Clientul îmi plăteşte grăbit, caut să-i dau repede restul… trrrrrr!!!!… Trrrrr!!!! Trrrrrrr!!!… Hai cu taxiu’ ăsta mai repede!!!
Au un talent fenomenal fluiericii de pe-acolo să vină pe furiş când nu sunt atent la poziționarea lor strategică, n-am pomenit aşa ceva. Direct în ureche fluieră, de data asta am împrăştiat banii pe preş, ia şi-adună.
Clientul: i’m in a hurry!!! Ştiu, zic în limba lui, scuze, o secundă.
Douăzeci de minute mi-a repetat că avionul decolează în zece minute. Mai aveam puțin să-i zic că nu-i grabă, dacă decolează îl interceptăm cumva. Îi dau valiza, și îl caut din priviri pe greierele zăpăcit. Da’ ce, stă locului? Fluieră şi fuge laşul, era tocmai în partea opusă, de neajuns. Lasă, altădată. Sper că dacă nu te uit, să nu-mi aduc aminte de tine, îl apostrofez în gând.
Centura, farurile, oglinda, semnal stânga, vai via! Eh!!! Semnal dreapta, frână, stinge farurile, opreşte motorul, control.
– Bună ziua, mă numesc… vă rog să-mi pregătiți şi să-mi prezentați documentele dumneavoastră, aşteptați să termin cu domnii.
…Cred că indiferent de situație cea mai nepotrivită alegere e să ai o atitudine ostilă față de polițist. Ăsta era unul dintre cei opriți în fața mea. Urmează atitudinea aia de lacheu, care n-are a face cu smerenia:
„ştiți şefu’, n-am vrut… aveți o scamă pe mânecuță şi puțină, da’ puțină mătreață pe epoleți. Bine, doar dacă eşti atent se observă, verdele ăsta fosforescent mai că îți ia ochii, aşa o uniformă întreținută n-am văzut de mult. E nouă? Soția dumneavoastră e o femeie tare harnică, cred că e de o frumusețe răpitoare… Nu sunteți însurat? Vai! Ce bărbat de ispravă, n-am atins în viața mea un fier de călcat, vă respect, să ştiți. Cum? Mama dumneavoastră? Vai, domnule, sunteți un exemplu pentru mulți copii care îşi abandonează părinții, visând cai verzi pe pereți vopsiți, ba nu! mânjiți cu idealuri de independență, păcat că sunt puțini ca dumneavoastră… trebuie că aveți nişte părinți iubitori”… şi alte asemenea măscări, spuse duios de un al doilea taximetrist.
Termină cu omul, vine la mine.
-Bună ziua! Poftiți buletinul, permisul, talonul maşinii. Verifică:
-Da, mulțumesc! Talonul maşinii, asigurarea obligatorie… tre’ să le enumăr eu?
-Imediat, haideți să verificăm împreună. De la capăt. Eu vi le prezint, dumneavoastră spuneți dacă ceva nu e în regulă. Buletinul e în regulă?
-Da.
-Permisul?
-Bun.
-Talonul?
-I.T.P. valabil.
-Asigurarea obligatorie…
-Valabilă.
-Asigurarea pentru bagaje şi persoane…
-Corect.
-Atestatul profesional…
-Valabil.
-Contractul de muncă…
-Este.
-Proces verbal de predare-primire…
-Bine…
-Legitimație…
-Corect.
-Dovadă existență dispecerizare…
-Aveți.
-Autorizație dispecerat taxi…
-Şi asta.
-Buletin instalare aparat de taxat…
-Ai!
-Buletin de verificare metrologică…
-Da, bun!
-Certificat de agreare…
-Aşa!
-Certificat de conformitate RAR
-Avem.
-Declarație de conformitate…
-E şi asta!
-Listă de tarife…
-Ah! Mai poți? Da! Şi asta e.
-Ecuson…
-Ai dom’le, ai!
-Anunțul cu fumatul interzis…
-Chiar că vreau o țigară… este! Mai am 359 de zile şi fac un an de când am renunțat. Lista cu sfaturi şi obligațiile clienților…
-Au obligații?!!! Este şi asta. Gata!!!
-Eşti în regulă! Doar n-oi sta de tine toată ziua, am şi eu o treabă de făcut aici.
Dau să plec…Stai aşa! Dă-mi bonul din aparat!
…L-am rupt şi l-am băgat în gură, plimbându-l ca pe bomboană. Amărăciunea sufletului, dacă m-a enervat greieru’ fluierător, am uitat de el! Da’ uite că nu-i.
-Da, dar banii îi primeşti după ce îi dai clientului bonul…
-Eh! De data asta am fost mai rapid. Chiar, despre ce bon e vorba?
-Hai că eşti nebun! Du-te de-aici!
-Mulțumesc frumos! O zi bună!
Dacă… am înghițit bonul? Nu, e aici! Ptiu! Era cât pe ce! 🙂
Pe Cătălin Stavarache îl găsiți aici
