Mă duc la comandă. Pe Star.
Dau în cinci minute, ajung în trei şi aştept clientul. Se fac zece peste timp. Clientul…pauză.
În cele din urmă, primesc mesaj: “Aţi ajuns?”
Eu, inert. Mă uit interzis pe interfaţa aplicaţiei si pe scara blocului pe care nu scria nimic, ca de obicei: ce nu e clar, ar fi trebuit să coboare…sunt zece minute peste timpul anunţat, şi ştiu sigur că aici e adresa.
Îi dau mesaj: da, sunt în faţă.
În sfârşit, vine. Agale şi lent, de parcă era constipat.
– În Drumul Taberei, îmi aruncă printre dinţii lipsă din gura cu iz de tomberon.
– Bună seara şi dumneavoastră, zic înciudat, ferindu-mi nasul de răsuflarea lui otravită de alcool şi ţigări…da” nu ştiaţi că trebuia să coborâţi în cinci minute? Că v-aştept de 15…
– ?!, probabil surprins de întrebarea mea…păi zic, sunt 15 minute de când aţi confirmat comanda.
– Aşteptam notificarea, îmi zice pierit şi uimit probabil că un taximetrist are curajul să întrebe aşa ceva.
– Aaaa…nu ştiam că vă trebuie şi invitaţie după aia, mă scuzaţi – lăutarii i-am lăsat în intersecţia de unde am venit la comandă…dacă ştiam îi luam cu mine, zic mai în glumă, mai în serios.
Pe timpul cursei, a butonat în tăcere telefonul, fără să mai scoată o vorbă.
Stiţi câte steluţe a dat în recenzie, nu?
