– La comandă? Pe ce nume?
– Andreea. Da’ să mor dă sunt eu!!! Aia e, că mi-a pus să mănânc dă am fugit imediat! Mie-mi place femeile, boss, nu te uita aşa la mine!!!
– Am priceput. Unde mergem?
– Dă-i la Popeşti, la grătar! A dracu’, ce mi-a făcut asta, după ce că n-am ajuns acasă dă două zile. Şi mai umblu!
– Cam la care dintre grătare, în Popeşti?
– Dă-mi să sun, că nu mai am baterie.
– Poftim încărcătorul, ai Samsung ca şi mine.
– Am zis eu că vreau baterie? Am zis ceva de încărcător?!! Dă-mi dă la tine.
– Poftim. E prea ieftin să sari din mers cu el. Ratezi şi grătarul…
– Care, să moară copiii mei, că dacă vând ochelarii te cumpăr! Nu vezi ce telefon am? Ia citeşte eticheta, e dă firmă tricou’ ăsta, nu pupi toată viața ta! Am eu față dă pârlit?!
– Pârlit nu, doar perpelit puțin aşa, de la soare.
– Făăă!!! Unde e grătaru’ că văd prin ceață, de foame. Io când mi-e foame fac crize de-alea urâte!!! Nu mă mai enerva şi tu, să moară copiii mei, na, că m-am jurat! Cuuuum? Mireslove?! Gata fă, sunt pă drum! Mireslove, aha! Cum fă dă unde te contactez? Păi am cerut dă la domnu’ telefonu’, acu’ mă faci să mă enervez, o să creadă că suntem țigani de-ăia inculți! Taci şi fă ca mine, pune ce oi pune pe tine şi ne vedem acolo, pă miresoi!
– Am impresia că nu e în Popeşti, zic după ce mi-am văzut telefonul la loc sigur. Mirăslău poate…
– E ca tine boss!!! S-o gândi la mireasă, la iubire, i-a ieşit mires love pă gură. Femeile. Da’ mirăslău?!! Adică nici miresoi, o mireasă de-aia babană, cum ar veni… că aşa am înțeles io. Ce nume dă stradă! Staaaaaaiiii!!!! Trage pă dreapta, să dau trei’jdă lei pă nişte flori.
Coboară, dă târcoale florăriei, vine repede înapoi.
– Hai la alta că ăştia mă cunoaşte şi e anapoda pă dos, ştie că nu cumpăr flori pentru nevastă-mea, bag mortu’n casă cu ciorile astea. Hai, opreşti la alta!
– Care grătar şi unde?
– Dă-i tare acolo, găsim noi după fum.
– Bine că nu a dat alt punct de reper, un capac de canal, un copil căzând, un bătrân ce traversează strada… ne descurcăm noi.
– Ho, boss! Uite florăria!!! Ba, lasă, cum să mă duc cu flori la grătar, râs şi panaramă?!!! Ce face cu ele? Nici nu ştiu dă care îi place, îi iau garoafe ca la mort? Dă-i acolo!
– Ia telefonul. O suni şi-i zici să-şi cumpere ea un buchet, că-i dai tu banii.
– E urâte astea boss. Da’ bine că mi-ai zis!
Intru pe Mirăslău, vede fumul gros din capătul străzii.
– Bagă repede! Zici că sunt copilu’ străzii. Aia e! Opreşte! Aici!!! Ce faci sora mea, sufletu’ meu, aeru’ meu?! Dă să te pup! Boss, ține restu’, mai ia-i şi pă ăştia, că m-ai adus la marele fix!
– Bă, zice trufandaua, să mor dă nu eşti teroarea mea!
Plec. Aud în urma mea:
– Dă-m’ să mănânc şi să beau, şi să vezi ce p**ă-ți dau!
Cam asta ia omul după el, sincer, modest și totodată practic: nu a cerut lucruri inutile. 🙂
