Dacă mă întrebați pe mine, aș putea răspunde că sunt mândru că îi sunt prieten. De vreo „douăzecișicinci” de ani. El m-a făcut taximetrist cu vreo douăzeci de ani în urmă, într-un moment în care taximetria se făcea altfel. Îl priveam cu neîncredere când îmi povestea despre mirajul banilor câștigați cu punga de un leu, despre viața de noapte a Bucureștiului, despre o altă lume de care nu aveam habar că există.
Din vechea brigadă de acum douăzeci de ani, mai suntem câțiva, dar încă suntem pe străzi. Mulți dintre noi au găsit altceva de făcut decât taximetrie. Adică, și-au depășit condiția. Acum, a făcut-o și el. Nu e ușor la 46 de ani, să reușești să absolvi Dreptul. Tocmai și-a dat licența și a absolvit cu notă de peste opt, învățând în taxiul său, între două curse, despre cum să fii avocat. Și a reușit, într-un moment complicat, în care taximetria nu îi mai oferea acele satisfacții de acum douăzeci de ani.
În viața fiecărui om sunt urcușuri și coborâșuri. Așa e viața. Când urci, mulți vin lângă tine. Când cobori, și mai mulți fug de lângă tine. Și lângă el au fost oameni care au venit sau au fugit. Normalitatea lucrurilor este să fii lângă om, și la bine dar și la greu. Dincolo de asta, degeaba îi dai peștelui apă după ce moare. Cei care îl cunosc, știu despre ce vorbesc. Însă el a reușit să treacă peste tot și toate, corectându-se în comportament și viață, învățând din greșelile proprii, arătând că dacă vrei poți, mai ales când ai un sprijin moral lângă tine.
Am fost martorul coborârilor lui. Ale momentelor în care nu își găsea o direcție și un scop. Când ne întâlneam pe stradă, uitam de noi ore în șir, discutând despre lucruri care ne făceau mai mult sau mai puțin plăcere. Site-ul ăsta a fost și ideea lui, într-un moment în care taximetria nu avea habar ce înseamnă android, Facebook sau on-line. Aveam cu cine, aveam cu ce, și mai ales, aveam de ce. Evolua, iar facultatea îl ridica de jos, acolo unde era atunci când a început-o. Adică, își depășea condiția de taximetrist, care altădată îi făcea onoare, înțelegând că mai are o cale, prin care să arate că se poate.
Azi e ziua lui de naștere. Nu vă spun cine este, rămâne ca cei care îl cunosc și nu numai, să îi ureze domnului avocat, la cei 46 de ani – așa cum fac și eu acum, un sincer La Mulți Ani.
Și să nu uite că, atunci când a început Facultatea de Drept, mi-a promis, când o să fie procuror, că primul lui dosar va fi unul în care să facă lumină în taximetrie.
La Mulți Ani Bilutză !