Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră ati văzut bancnota de 1 dolar. Dolar american. Si verde.
Pe una din fetele ei există o deviză scrisă, care este adoptată de americani din anul 1956. An după ce omenirea a început să zboare, după ce s-a inventat bomba atomică sau penicilina. Adică momente stiintifice din istoria omenirii care ar fi putut ca Dumnezeu să nu mai fie invocat de către cea mai puternică natiune de pe planetă. Si totusi se-ntâmplă : pe bancnota de 1 dolar stă tipărită o sintagmă care se referă la o entitate imaginară.
IN GOD WE TRUST – În traducere liberă – Noi credem în Dumnezeu.
Care se spune că aranjează lucrurile din viata fiecăruia asa cum doreste EL. Si nu putem să cârcotim, să-L bârfim sau mai mult decât atât, să protestăm împotriva a ceea ce hotărăste EL. Chiar dacă imaginar si pe la spate am putea face asta… Dar nu putem, că EL vede, cunoaste si stie tot.
Cu exceptia lui Moise, personajul biblic, nimeni nu L-a văzut vreodată, nimeni nu a vorbit cu EL decât cel mult imaginar sau în vis. Dar vedeti si dumneavoastră, pentru si în numele LUI s-au declansat războaie ideologice, s-au construit catedrale si biserici, iar de la bugetele statelor sau din bugetele filantropilor se cheltuiesc milioane sau miliarde de bancnote verzi. Care are imprimată pe una din părti această sintagmă: – IN GOD WE TRUST – Noi credem în Dumnezeu…
Entitate si concept care rămâne la alegerea fiecăruia să si-L însusească sau nu . Chestie complicată, care tine de cultura, educatia sau capacitatea fiecăruia de a întelege lucrurile sau stările de fapt existente. Atunci când nu găsim o explicatie la ceva ce se-ntâmplă, atunci când pentru a nu ne pune în dificultate inteligenta – dacă o avem – spunem : asa a vrut EL .
Si noi ca taximetristi, de multe ori, atunci când ne merge rău sau bine, îL invocăm. Multi trecem cu taxiurile noastre – ocupati sau nu – prin fata bisericilor si ne închinăm, multi avem zeci de cruciulite lipite cu ventuze pe parbriz, multi dintre noi chiar mergem la biserică duminica sau – în numele LUI – dăm de pomană la semafoare sau atunci când simtim nevoia îi multumim pentru bunăvointa de a se uita înspre noi – fie si imaginar – în gând sau chiar în gura mare…
Dar totusi este, asa cum spuneam mai sus, o entitate undeva, acolo sus. Si pe care nimeni nu a văzut-o, cu exceptia lui Moise – personajul biblic. Dar pe care nimeni nu o contestă.
Chiar si în folclor, există o poveste care spune si sună cam asa : Dacă crezi si există – ai ce să pierzi ? Dar dacă crezi si nu există – ai ce să pierzi ? Dileme istorice, care au chinuit omenirea mental sute de ani.
Dar ce legatură are această sintagmă cu taximetria si ce au scris americanii pe bancnota lor – IN GOD WE TRUST ?
Paradoxul este că are. Si vă spun si de ce:
Urmăream comentariile care se refereau la articolele de pe pagina de WordPress a acestui site. Comentariile liderilor de organizatii si intentiile acestora de a realiza un proiect sau o intentie de actiune. Gesturi si intentii lăudabile, care ar pune în dificultate un om normal preocupat de grija existentei zilei de mâine, asa cum suntem noi taximetristii în acest moment. Dar gesturi si intentii în care – se vede de la distantă acest lucru – taximetristii nu au încredere. Încredere care stă sau ar trebuii sa stea la baza oricărui sistem de organizare statală sau de grup.
Încredere care nouă ne lipseste, chiar dacă entitătile sau personajele care promit ceva pentru binele nostru sunt reale. Spre deosebire de entitătile ceresti imaginare si invocate de către americani pe bancnotele lor, liderii nostrii sunt palpabili. Sunt printre noi, îi cunoastem, vorbim cu ei, bem o cafea împreună, socializăm cu ei, ba chiar merg cu noi în fata autoritătilor si ne apără cauza sau ne scapă de amenzi, cunoscând decalogul taximetriei. Si cu toate astea încrederea este discutabilă. Ceea ce nu este valabil – spre exemplu, in cazul celei mai puternice natiuni de pe planetă, care se pare că a descoperit cheia încrederii, chiar dacă entitatea la care face referire sintagma – IN GOD WE TRUST- este imaginară. Ce anume a determinat pe americani să scrie asa ceva pe bancnota de 1 Dolar în numele unui personaj imaginar, iar noi, taximetristii – mai ales că pe liderii nostrii îi stim , îi cunoastem, stim si cum arată – ba chiar si unde locuiesc, nu putem avea încredere asa cum numai americanii stiu să o facă ?
Adevărat este si faptul că Dumnezeu nu îti spune niciodată că esti prost, las, curvă sau faptul că o să rămâi fără autorizatie…Dumnezeu te tratează egal, cu aceeasi unitate de măsură, indiferent de religie, din ce organizatie faci sau nu parte, cât ai tariful pe km sau pe metru sau la ce dispecerat dai banii, nu iti cere să demonstrezi ceva cuiva si nu îti arata amenintător lungimea morcovului sau motul de la bască. Si nu îti spune niciodată că cineva te lucrează pe la spate. Pentru că EL stie, dar nu spune…Te fereste de rele neconditionat…
Si lucrul cel mai important, Dumnezeu nu ia niciodată pauză…Nici de la scris, nici de la făcut… D-aia americanii au simtit nevoia să scrie asa ceva pe bancnota lor…pentru că Dumnezeu nu cere niciodată nimic. Nici măcar cotizatie.
Te trimite direct în iad.
P.S. Multumesc cetăteanului american pe care l-am lăsat sâmbătă seara la intersectia străzilor Alexandru Constantinescu si Nicolae Drossu – în zona Domenii, pentru cei doi dolari lăsati tips . Îi am si acum la parasolar. Au fost ideea articolului ăstuia…articol care nu are legatură cu realitatea, iar orice asemănare cu fapte, stări de lucruri sau personaje din viata reală este o pură întâmplare si trebuie tratat ca atare. EL…articolul…
Pentru site-ul www.academiadetaxi.info
Teş Pelea
