Dincolo de faptul că unii dintre voi au ales să scrie întâmplări frumoase şi astfel ziua mea a fost numai bună – motiv pentru care mulțumesc din nou! – am trăit ceva nou.
Am rămas liber la Centrul Vechi, la Şelari. Până să ajung la barieră, m-am uitat pieziş către unul de la Mondial, staționat acolo, transmițându-i din priviri toată stima şi respectul, ca să uit de cucuie. Clienții plătesc, ne urăm cele bune, şi…
– Băi cumetre!!!! Să moară familia mea, tu eşti Stavarache?!! Să mor cum o fi mai rău de nu… tu eşti! N-o da la harneală cu mine că te ştiu, chiar dacă n-ai ochelari, să mori tu şi eu!!!!! Bine că am dat de tine!!!
Logic, în mintea mea era să-mi văd de treabă cât mai repede, ce să vorbeşti şi cu cine? Ia mai du-te de-aici, gândeam, dar orgoliul afişa un zâmbet pe chipul meu, tot din cauza lui am scos un hotărât: „Da, eu sunt!” pe gură.
– Mă! Să stai că vreau să-ți zic ceva, să moară mama, stai că mă sui lângă tine! Ei, hai! Ce-ar putea să spună şi nu suportă amânare? „Bine, hai”, i-am spus, ăsta sigur căşună pe capul meu că să vezi, că e rău că nu e bine, cum ar trebui să…
– Fratemeleu! Uite: sunt țigan bocciu, asta mi-e fața! Să mor io de nu muncesc dă mic, n-am vrut să ciordesc, să dau în cap la lume, ca toți băieții, că mama e bolnavă grav de când eram mic, şi o iubesc ca pe lumina ochilor! E grav dacă te iei de mama, murim aici, nici de sor-mea, că fac crimă de om! Nici nu contează!
Vorbea privindu-mă cu ochii mari, încruntându-se, gesticulând. Gata!, ăsta are să-mi spună că-i iau pâinea de la gură, că din cauza mea nu are el clienți, că de-astea. Cum să scap acum?
– Hai, să nu te țiu pă loc, io m-am apucat dă taximetrie că mi-a zis un văr că să face bani. Aveam permis, că dă ce să nu fiu mai jmecher ca fraerii?! Am luat atestaclu, m-a băgat văru’ la Gina, bagă bani, bagă bani! M-a învățat prețurile, cine nu e boer nu dă! Făceam bani, să mor aici de te mint, da’ cu jegoşii ăştia mai rău îmi făceam nervi, că îmi dădeau cele mai dă c*… curse. Băi fratelo, da! Am dat dă tine pă fezbuc. Dacă nu te-oi fi blestemat, cum îmi venea pă limbă. Văd că eşti tare! Da’ am stat puțin aşa, odată, singur, ş-am calculat-o altfel: bă, să mor io, da dă ce să nu încerc să fac ca ăla? Pă veceu eram, că acolo am linişte. Că mă râde văru’, dă-l la balamuc, oricum sunt râs şi panarama în fața lui. M-am şters la c☆☆ şi m-a loat somnu’ citind ce ai pus tu acolo. Barosane, şi ce să vezi, am început să fac ca tine. Respect omu’, cum zici tu, tac, că după ce că sunt urât cu crengi şi rădăcini, nici nu ştiu să dau din mine vorbe ca gagii, da’ te învăț eu! Şi ce să vezi, să moară mama şi sora mea să moară dă nu… fac bani mai mulți. Zdreanța de văru’, râde dă mine, zdreanța jegoasă… dă zdreanță ce e, cu neamu’ lui de ciori infecte şi jegoase, da’ e prost! El stă cu p****e la c*r că-l saltă garda, io dorm liniştit, la el banu’ se duce pă jmecherii, io mă apuc dă casă, azi o cărămidă, mâine un sac dă ciment, cum pot, o fac eu! Să-ți dea Dumnezeu sănătate! Şi ție, şi la copiii tăi, şi la cine iubeşti tu mai drag, şi lu’ mama şi lu’ sor-mea, că nu ştii tu ce bine mi-ai făcut! Te las, ai loat comandă, am văzut! Eşti jmecher peste jmecher, ce c****e tale! Arde-o! Și scrie acolo, mai învăț şi io! Spor!
A coborât salutând milităreşte, am plecat deși aş fi vrut să mai rămân. Mă găsește el oricum, când crede că îi pot fi de folos cumva.
