Ca să dovedim faptul că sunteți departe de noi, dragă domnule, ai perfectă dreptate atunci când ești.
Admirăm rece șmenarii, hoții, prostituatele – rămânem departe, oamenii ăştia fac lucruri pe care noi nu le putem face doar pentru a fi siguri că nu se trezesc goi-puşcă a doua zi, nevoiți apoi să o ia de la capăt – cerşetorii, fraierii care muncesc, pentru ce poate face fiecare la locul lui: pentru un ban.
Iubim cerşetorii, pentru că putem. Vedem neputința lor, o simțim, de multe ori le dăruim putința noastră. De și mai multe ori ne încălzim dăruind timp unora care n-au habar cât e ceasul sau ce-i aia o agendă încărcată.
Cu siguranță, prietenii tăi se întreabă de-acum dacă nu cumva ai avut mereu telefonul pe „record” și în altfel de momente. E absolut normal, devreme ce ai coborât atât de jos tocmai tu, cel care ținteşte atât de sus! Am vrea să-ți spunem că eşti un gunoi, nu te-ar mişca și nici nu ne gândim, pentru că taximetriștii te iubesc de-acum și mai mult, în felul lor. Am vrea să-ți spunem că gestul tău doare, dar nu ar conta. Îți spunem doar că te înțelegem. Ai dreptatea ta, omul la băutură spune multe. Ai greşit, de la vorbă la faptă e drum lung, în mod normal. Ai rupt bariera, zis-şi-făcut, gen.
Pentru că oricum ai dat în barieră și ai ieșit câștigător. Oricum ai câștigat, fie și prin faptul că ai avut privilegiul să fii într-un taxi și să ai un șofer personal în noaptea de revelion. Șofer pe care mulți l-au dorit, urcându-se chiar și pe capotă. Șofer care nu te-a dat de pom, și te-a dus acasă în siguranță. Acasă, de unde el tocmai plecase, de lângă familie și copil. Să fie brancardier sau șofer de revelion pentru mișcătorii din buric de prin cârciumi și baruri ca tine.
La cum știm noi taximetria, putem să spunem că ai avut noroc. Ai fi putut să-ți începi anul cel puțin cu o flegmă-n freză. Dar ai început bine: cu o țeapă dată unuia care a plecat de lângă familie să te ducă pe tine acasă, în siguranță, tu nefiind în stare să îți conduci propria mașină. Dar el a putut și tu știi de ce. De nevoi și pentru că nu știe să ciordească ca mulți alții în permanentul jaf național la care voi ăștia, capabili și deștepți, nu sunteți în stare să cereți bon fiscal.
Plătim noi, taximetriştii, cursa ta. Fără să cerem bon fiscal. Asta dacă nu cumva îl iei pe colegul în emisie la tine și să îi dai într-un cadru festiv, cele două milioane propuse șmecherește inițial, să te treacă strada. Să îi pui melodia preferată și să rogi asistentele să îi facă un dans de care el nu a avut parte în noaptea de revelion, pentru că te-a dus pe tine acasă gratis.
Cu recunoştință, fie-ți de bine, îți spun taximetriștii, care îți doresc să ai parte numai de bucurii în viața asta. Și taxe cât mai mici, pentru care să nu ceri niciodată bon fiscal.
Nota: Stai lin cu amenințările venite de la taximetriști, numai gura e de ei, sunt mai preocupați să își câștige traiul de pe o zi pe alta, decât să se ducă la pușcărie.
Post Scriptum: Nu toate femeile care nu și-o trag cu tine sunt curve. Napoleon Bonaparte.
