“Dacă voi nu schimbați ceva în viața voastră, nici nu o să vină cineva de sus să vă dea vouă, că nu sunteți voi mai cu moț!”
Încă sunt oameni pe lângă noi care cred – în naivitatea lor, că mai pot să se realizeze, visând să ajungă miliardari punând ban peste ban, alergând ca disperații de dimineață până seara și muncind ca apucații, urmând cultura de multinațională pe care sistemul încearcă zi de zi să o descrie ca fiind una naturală și în deplin acord cu vremurile în care trăim.
Dincolo de lirismul și frumusețea pe care mass-media și bloggerii plătiți cu articolul sau cu numărul de click-uri încearcă să ne-o „strecoare” în subconștient – pocniți de inspirația capitalismului sălbatic și a culturii de multinațională sclavagistă a momentului – încercând să promoveze struțo-cămila democratică actuală și cultul muncii până în prag de leșin, spiritul românului se modifică pe nevăzute generând tragedii individuale de care sistemului nu îi pasă.
Că șmecheria și descurcăreala este în spiritul nostru ca nație, nu poate contesta nimeni. La pachet cu cele două, ar fi trebuit să adăugăm munca și valoarea pe care o avem fiecare, iar suma celor patru ar fi trebuit să fie o societate mai bună, un sistem mai bun și o viață mai bună.
Numai că sistemul are grijă să nu ajungi să ai o viață bună
Suntem pe primele locuri în statisticile europene la boli cardiovasculare, cancer și atacuri cerebrale. La accidente, sinucideri, droguri, crime. Familii destrămate, copii abandonați și oameni care și-au luat traista-n băț și au plecat spre alte zări, toate astea nu sunt decât rezultatul sistemului și al culturii de multinațională care ne dorește cât mai agitați, cât mai munciți și cât mai dezordonați.
România se schimbă. Și se schimbă pentru că nu mai este a noastră, este a lor
Este a multinaționalelor și a sistemului. „Se schimbă în bine!”, spun unii. „Ne-au terminat!”, spun alții. Însă pe nevăzute și fără să conștientizăm tragedia națională la care asistăm, competiția și sistemul modifică în acest moment cel mai important lucru și fără de care nu am fi supraviețuit ca nație în acest colțișor de lume: SPIRITUL.
Nici comunismul, nici măcar Burebista – prin arderea viilor, nu a reușit – istoric vorbind, să înfrângă felul românilor de a supraviețui. Însă oricâte răutăți am fi avut în istorie, niciodată românul nu s-a neglijat mai mult decât acum. Își ignoră familia, prietenii sau chiar pe el însuși, în numele acumulării de bunuri și a disperării pentru supraviețuirea zilnică, uitând de el ca individ și de spiritul pe care străbunii noștri îl aveau la șezătorile sau horele din satul românesc de odinioară.
Disoluția în care se găsește autoritatea pentru rezolvarea problemelor care ne macină existența zi de zi este o realitate urâtă, care arată faptul că soluțiile acestor probleme zilnice le putem găsi chiar noi și prin noi.
Avem în societate valori care stau deoparte și care își risipesc energia la fitness, maratoane sau pe Facebook, fără să îndrăznească să miște un deget împotriva unor stări de lucruri mizerabile care ne macină existența. Prea politicoși cu sistemul, doctori, ingineri, avocați, jurnaliști, adică oameni valoroși care pot mișca lucrurile în realitate, stau cu capul plecat încercând să își găsească soluții individuale, întorcând spatele noțiunilor de bine general, a spiritului și a credinței că încă se poate schimba ceva în existența noastră zilnică. Din cauza sistemelor publice și a incapacității autorităților de a găsi soluții la mirosurile de hazna care răzbate dinspre mai toate profesiile sau instituțiile publice, neprofesionalismul, diletantismul, amatorismul și indiferența pute și răzbate dincolo de zidurile și subsolurile societății românești.
Prinși între nevoi economice sau stări sociale, și taximetriștii încearcă să găsească soluțiile și direcția pentru o viață mai bună
În numele multor lucruri incorecte, constrânși de legislatie, de reguli instituite peste noapte și ostilitatea socială în care sunt văzuți de prea mult timp, taximetriștii nu mai așteaptă soluții de la autorități. Încearcă să regăsească spiritul care de-a lungul timpului, a făcut ca taximetria să meargă mai departe indiferent de momentul economic sau social. Încearcă să redescopere spiritul pe care nici Burebista nu a reușit să îl înfrângă prin arderea viilor. Taximetria a fost la un moment dat o stare de spirit, însă golanii și sistemul au reușit să o îngenuncheze, făcând dintr-o meserie respectabilă peste tot în Europa, un refugiu social al celor fără de soluții.
Noi taximetriștii nu suntem literați
Încercăm să ne exprimăm așa cum ne pricepem. Dar nu am descoperit, în spațiul virtual sau aiurea, opinii mai corecte și mai bine spuse decât de către taximetriști. Că taximetristul vede și aude stări de lucruri pe care nu oricine are posibilitatea să le vadă, este o realitate. Poate inconștient, mesajele pe care taximetriștii le emit în spațiul public sunt esențe ale spiritului românesc pe care le regăsim în nuvelele lui Caragiale, în povestirile lui Creangă din „Povestea Pulei”, în cartea „Moromeții” a lui Marin Preda, în articolele lui Mircea Dinescu sau în poantele televizate ale îndrăgitului „Nea Mărin” al lui Amza Pellea. Lista nu e completă, dar citiți – urmărind link-urile, și o să descoperiți esența, spiritul și motivele pentru care un expat de multinațională nu va înțelege și nu va râde niciodată la o glumă spusă în pur spirit românesc.
La prima vedere și ascultare, am fi putut trece nepăsători și politicos peste acest videomanifest, o nouă formă de comunicare și exprimare devenită obișnuință de la o vreme încoace printre taximetriștii bucureșteni. Însă mesajul colegului nostru ascunde în interior adevăruri și realități pe care mulți dintre noi, fără sa fim neapărat taximetriști, ar trebui să le vedem și să avem o atitudine. Dincolo de pupatul pe portofele sau de trimiterile către firmele sau personajele celebre ale taximetriei momentului, mesajul colegului nostru este unul în care, cu puțină imaginație și făcând ușor analogii, veți descoperi stări de lucruri și realități pe care le simțim, le vedem și auzim. Dar nu îndrăznim să le definim, să avem reacție și să le spunem, din cauza alergăturii și a disperarii zilnice în goana după existență.
Dar taximetriștii o spun, cu farmecul și ingeniozitatea culturii de bordură, de multe ori atât de spectaculoasă și atât de frumoasă, pe care mulți literați, bloggeri și personaje grele din mass-media habar nu au că există. Veți descoperi spiritul românesc, adică exact acea noțiune pe care sistemul și cultura de multinațională încearcă să confiște omului de rând, îngenuncheat de reguli și de golănia propovăduită de sistem.
De fapt, videomesajul colegului nostru nu este despre taximetrie
Este despre sistem și despre cum poți să termini oameni și spirite. Sistemul ne vrea cât mai obosiți, cât mai alergați și cât mai ocupați. Să nu mai avem atitudini, să nu mai avem timp, curaj și energie să vedem adevăratele cauze pentru care am ajuns atât de munciți și atât de exploatați ca națiune. Fizic, psihic și acum, mai nou, spiritual. Să nu mai facem nimic sau să mai spunem. Să nu mai încercam să schimbăm ceva în viața noastră.
O frază ar putea să fie esența mesajului colegului nostru:
“Băi baieți! Dați-vă bă două perechi de palme peste ochi și treziți-vă la realitate, că ați ajuns ca alea după centură! Dacă voi nu schimbați ceva în viața voastră, nici nu o să vina cineva de sus să vă dea vouă, că nu sunteți voi mai cu moț!”
Enjoy!
Posted by George Lucian Lazar on 23 Iulie 2016
Distribuie articolul prin:
