Marți noaptea.
Iau vreo două comenzi pe aplicație, mă întâlnesc cu o amică să îi dau o mână de ajutor într-o problemă. Bag o țigară, savurez răcoarea începutului de toamnă după care mă îndrept agale spre centru.
Începe aplicația să mă atenționeze că ceva se întâmplă. Arunc un ochi, mă strâmb… La Club Control e marțea alcoolizată. Evaluez repede opțiunile: somn de voie în pătuc sau o miniserie de nervi cu tineretul floarea țării. Decid să lucrez până pe la trei, în speranța că voi reuși să ghicesc comenzi ale celor un pic mai puțin băuți.
Citește și: http://academiadetaxi.info/un-taxi-numit-dorinta/
Iau prima tură, o iau pe a doua… A treia… una din cele mai mișto curse de până acum.
O domnișoară, să zicem Andreea pe numele ei. Îmi spune adresa după care se pune pe plâns. Dar plâns… cu suspine și tot tacâmul.
Pe la jumătatea cursei prind momentul oportun să o întreb dacă e ok și dacă o pot ajuta cu ceva. Răspunde sec: „nu ai cu ce”.
Ajungem la destinație, achită și începe timid:
– Pot să te întreb ceva?
– Sigur.
– De ce te-ai făcut taximetrist?
– Aveam nevoie de un job pentru câteva luni.
– Și de ce ai rămas taximetrist?
– Pentru că m-am îndrăgostit de stradă, de libertatea activității și de cash-ul din buzunar.
– Și așa de relaxat ești tot timpul?
– În mare parte da. Sau cel puțin încerc.
Tace câteva momente după care reia:
– Vrei să îți spun de ce plângeam adineauri?
– Doar dacă vrei să îmi spui…
– Vreau! Iubitul meu s-a apucat de Uber acum un an. S-a schimbat în ceva total diferit, e agresiv, e nervos tot timpul și abia dacă îl conving cu greu să stăm împreună în timpul liber. Locuim împreună, însă emoțional s-a separat total de mine. De ce?
M-am blocat. Aveam în fața ochilor dovada reală că în afară de mizeria profesională a acestei activități de taximetrie mascată, mizeria emoțională adusă de întreg procesul spălării pe creier la care sunt supuși dobitocii ăia de șoferi este cât se poate de concretă.
A urmat o discuție de vreo oră cu o super tipă, o oră în care am râs, am vorbit despre de toate și care s-a terminat cu o super strânsă îmbrățișare. Nu cârcotașilor! Nu cu sex, nu cu invitații. „Doar” cu o îmbrățișare.
M-am dus acasă cu un gust amar al dezumanizării în goana după bani…
Măi boule care faci Rebu… Dacă citești asta și din tot sufletul sper să citești… Măi cretinule! Măi handicapatule emoțional care ești, când bomboana aia de femeie te vede în fața clubului și îți spune „hai acasă!”, tu nu îi spui că aștepți dinamicul… Scârbă de „bărbat” ce ești !
Sursa: aici
Distribuie articolul prin:
