NU SUNT DUSMANOS, DAR NICI LA NESFARSIT PROST !

DISTRIBUIȚI
Cătălin Stavarache
CAUTĂ-MĂ

Cătălin Stavarache

DE PROFESIE...OM !
Cătălin Stavarache
CAUTĂ-MĂ

Ultimele postari ale lui Cătălin Stavarache (vezi toate)

Ciobanul nu căşună pe fiecare oaie-n parte, dresează berbecul şi câinii. Iar behăitul nu schimbă mare lucru, dar numărul mare de oi face turma.

Greu de conectat la spiritul de turmă eu, imposibil de deturnat către alte idealuri. Din perspectiva asta spun că vreau prietenie. Una de succes, bazată pe corectitudine, nu pe paritate. Bazată pe echilibrul relațiilor dintre noi, eu subaltern, tu şef. Eu om, tu nicidecum vreo lighioană.

Protestez anti-Uber, anti Taxify, anti-ride-sharing şi împotriva legii atracției universale.

Da’ nu-s eu un cretin cu acte-n regulă? Oare dacă protestez contra ăstora, susțin taximetria?

De ce aş face-o, până la urma urmei? Pentru că în dreptul meu, de când amar de timp mă ocup cu asta, numai bun de plată am fost.

Îmi vine să urlu când ştiu că iar va trebui să plătesc analize, examen… ca să obțin un al treilea atestat. (vai! 15 ani de taximetrie!).

Am început la Mavi Taxi. Lucram pe o Dacia 1400, singura, cred, ceilalți aveau Solenza. Turcu’ avea plan fix, plus 10 lei întârzierea, oameni suntem! Dar era frumos că, după ce mă ocupam, anunțam dispeceratul şi o voce suavă mă desființa ca individ, grăind: „Călătorie plăcută alături de Mavi Taxi”.

Apoi la Tess Taxi. Făceam nişte „protocoale” cărând dispecerele sau mai-ştiu-eu-ce apropiați de-ai şefului pe cheltuiala mea de nu mă vedeam! Păi până când?!

Apoi la Meridian Taxi. Fuga apoi la Mondial Taxi, la Meridian cu 1,94 lei pe uşi făceam integrame toată ziua, şi noaptea eventual. No, mai bine la Dartex, unde numa’ că n-am murit de tot când a sărit un nene de pe contrasens, adică fix în fața mea, pe DN1. Ce să faci, daună totală ambele amândouă maşini, la 90km/h ce-i aveam, aia a fost. Până să plec de-acolo la Mondial Taxi, am plătit şi platforma cu care am dus maşina la service, că deh!, inspectorul de daune numa’ grija mea n-a avut-o, iar eu eram persoană desemnată, nu de-aia aveam şefi? Sau a avut-o, căci am abandonat să-l mai caut după al nu-ştiu-al-câte-lea drum.

La Mondial am abandonat când „dUamna” Gina a zis că-s prea mulți clienți pe-o singură frecvență, musai să lucrăm „la două țambale”, că cinci lei în plus pe zi pentru al doi-lea instrument de tortură n-o fi gaură-n cer. (măcar acolo semnam ştate de plată, va-să-zică eram angajat). Dar nici în fund n-a fost, atunci când am capitulat, înrolându-mă degrabă iar la Meridian Taxi. Unde, după o frumoasă manevră economico-financiară, am ajuns să fiu vândut cu licență, echipament şi maşină cu tot.

Da’ ce?!! Nu m-am păcălit destul, m-am întors mândru despre mine ca să plătesc 110 lei/zi plan. Cu un contract de muncă semnat în fals, că-l am, nu bat câmpii şi nu mi-aş permite să fac gratuit o asemenea afirmație. Cinci ani, iar în ultimul, să iau maşina „la rămânere”, timp de 12 luni cu acelaşi plan, plus 640 lei/lună cartea de muncă, plus reparații de vreo 6000 de lei, că altfel n-aş fi avut ocazia! Apoi, să semnez contracte de muncă pe bandă rulantă, retroactive şi demisiile de rigoare, ca să fie „vaca” acoperită.

Ce vreau să spun? Vreau să fiu alături de toți mai marii mei la protest.

Vreau să le susțin afacerea, vreau să am cu cine. Vreau să realizați că fără cei ca mine, visele se năruie, înainte să plângeți coşmarul vieții voastre. Sunt un visător, mă ştiți, v-ați folosit de toate. Am trăit trezindu-mă dator vouă. Am învățat că voi nu adormiți datori, dar vă puteți trezi falimentari. Am învățat că 1+1 fac doi, încă mă îndoiesc de rezultatul ăsta şi, oricâți am fi, voi reduceți totul la câştig. Nu omul, ci planul, nu clientul, ci nevoia lui, nu legea, ci portița. Nu țara, ci jartelele penale.

Eu v-am plătit costumele, domnilor şi doamnelor, eu şi cei ca mine! Fie că sunt „la plan”, fie că au licențe închiriate de la voi, şi aici nu mă refer strict la Meridian, fie că vă plătesc vouă dispecerizarea.

Fără „noi”, proştii de şoferi, Dartex, Cobălcescu, Speed, Cristaxi, sunteți praf, pulbere fină, căci v-ați înrădăcinat între noi şi clienți, încasați şi faceți regulile jocului. Plus Clever şi Star, ca şi aplicații. Iar dacă ajungeți „pe stradă” cu mine, vă desființez la comenzi de vă lăsați de meserie voi, nu eu!

Aşa că stați cum vreți şi gândiți cum puteți, dar luați aminte: ieşiți voi în stradă ca să vă protejați oamenii şi investițiile şi situația voastră, şi-apoi am să vin şi eu. Nu-s duşmănos, dar nici la nesfârşit, prost!

Iar cei de la Pelicanul să stea la muncă, oricum domnul Ghişă nu dă doi bani nici pe ei, nici pe amendabilii angajați de la Uber ai domniei sale.

Ca să nu credeți că nu vă susțin afacerea, şi situația, bunăstarea familiei cât şi planurile de viitor, ale mele planuri sunt! Ieşiți înaintea mea în stradă. De 110 lei pe zi!

Nu ca să câştigați banii ăştia de la oameni, plus carburantul, ci ca să mă susțineți pe mine.

Altfel, sunteți precum acoperişul suspendat în aer, eu, cărămidă, mă dezic de fundația voastră! Precum câştig, am să aprind o lumânare pe care, la nivelul meu, am să o rup la jumătate… n-am cumpărat-o ieftin, iar bani de două, n-am!