GANDURILE UNUI TAXIMETRIST LA PLAN

DISTRIBUIȚI
Cătălin Stavarache
CAUTĂ-MĂ

Cătălin Stavarache

DE PROFESIE...OM !
Cătălin Stavarache
CAUTĂ-MĂ

Ultimele postari ale lui Cătălin Stavarache (vezi toate)

Că am chef de vorbă, sunt nevorbit de ani de zile, îmi dau cu părerea. Şi-mi amintesc clar spusele domnului Ştefănescu: Taximetria este un serviciu social!

Gândeam atunci că a fost doar o nefericită interpretare a noțiunii de „transport public local”, nefericită pentru mine, taximetrist la plan care, credeam eu – nu sunt membru COTAR, deşi nu sunt pe deplin sigur, am semnat fel şi fel de drăcii la toate firmele pe la care am lucrat, posibil şi vreo adeziune – fac fapte bune pentru că vreau eu, nu-mi impune nimeni să muncesc în folosul comunității fără să fie o pedeapsă aceasta. Iar dacă eu nu câştig într-atât încât să-mi susțin propriile cheltuieli, cu greu îmi rup de la gură!

Şi uite că mi-ați cam rupt… muncind ani, ani de zile pe 1,39/km, aşa au considerat alții că trebuieşte remunerată munca mea, fără să mă întrebe.

„Dacă nu-ți convine, mai sunt şi alte firme!, mi-au auzit urechile, ca tine sunt zece la poartă!”.

Un şantaj oribil. Mă imaginez acum, însă, în condițiile în care pe piață există o cruntă lipsă a forței de muncă calificate, răspunzându-i directorului:
– Bre, domn’ director, cu respect şi fără dubii te rog, mai uită-te dreaq o dată la poartă, că nu e nimeni! Ori eşti ca Zozo, euforic, aşa…

Îl înțeleg pe dumnealui şi nu-i port pică. În poziția în care era, prăvălit în costumul impecabil de undeva unde i-ar fi fost mai bine, asta ştia să-mi spună. Asta trebuia să-mi spună, nimic personal, vorba aceea: Acelaşi protocol, valabil tuturor.

Acum dumnealui a căzut pradă rutinei, obişnuinței de a fi tratat cu: „… să trăiți! e aşa cum spuneți dumneavoastră! …aveți mare dreptate, mă credeam eu …zmeu!„, nu prea pricepe cum de am puterea de a-l contra cu argumente logice, logică simplă pe care o ignoră. Ce-ar fi să-mi dea dreptate? Ce director ar mai fi? Ieshi Stavarache şi mori pe undeva, noi avem nevoie de proşti, tu prea vrei să zdruncini lucrurile!, i-am citit în priviri.

Iar acum, recitesc:

„COTAR are ca scop promovarea și apărarea intereselor economice, de producție, comercializare, financiare, juridice, administrative și sociale ale membrilor săi, în raporturile acestora cu organele puterii și ale administrației de stat, în relațiile cu alte organe și organisme din țară și din străinătate, precum și vegherea la aplicarea corectă și coerentă a normelor de drept în care își desfășoară activitatea membrii săi, de către organismele și autoritățile competente să le implementeze și să le coordoneze, conform atribuțiilor ce revin acestora prin legi”.

Deci… îmi imaginez acelaşi director: Unde-s mulți, puterea creşte, iar taximetristul nu răzbeşte!

„COTAR solicită din partea autorităților cu atribuții în domeniul transporturilor rutiere de persoane, școlilor de conducători auto, a transporturilor în regim de taxi și închiriere, precum și a service-urilor auto, transparență și comunicare, menținerea și dezvoltarea dialogului social”.

Adică peste mine şi până la cei ce adoptă legi sunt dumnealor. Îhhh!

„COTAR sprijină și îi reprezintă din punct de vedere juridic pe membrii săi”.

Patronatul, nu pe mine sau pe tine… ca şi taximetrist la plan.

„COTAR oferă tuturor membrilor săi posibilitatea de a reduce costurile prin implementarea unor convenții de oferte pentru grup extins a produselor și serviciilor”.

Tot la patroni se referă, iar nu la mine, la tine… lasă tu tarifu’ aşa, să ne dăm noi tari mai sus, că uite ce ieftin lucrăm noi!

„Fiecare Filială județeană a Confederației COTAR are personalitate juridică și este condusă de un Președinte – împuternicit în relația cu transportatorii, cu autoritățile locale și județene”.

Iată adevărata scară a valorilor, unde eu și tu, ca taximetriști la plan, suntem baza. Un soi de furnici soldat pe lângă regine.

„COTAR își propune dezvoltarea dialogului social și realizarea unor relații de parteneriat activ cu autoritățile statului, propagând și menținând rolul constructiv al partenerilor sociali în dialogul tripartit”.

Odată învestiți cu puterea pe care noi, cei mulți, le-o dăm, se agață de mai sus. Îşi cer importanța cuvenită, dar:

„COTAR militează și sprijină implementarea Stategiei Naționale de Siguranță Rutieră”.

Am semnat protecția muncii, da’ n-am citit un rând, trebuia să fac bani şi erau mulți la coadă. Strategie pe dreaq!

„COTAR susține dezvoltarea și implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport în România”.

Aici stau pe gânduri…
Iar dacă s-a mărit tariful, nu e pentru că au devenit brusc nişte mărinimoşi şi-n neasemuita lor bunătate s-au gândit la mine. Nu, deloc! Să pun mâna să-mi plătesc contribuțiile sociale, 15 lei în plus la plan, doar nu o plăti vreunul pentru mine, pentru tine… ce-avem!!!? Am luat-o razna?… Acum, că am de unde! Doar mi-a oferit posibilitatea de a câştiga mai mult, totul are un preț!

Că dacă ar fi mărit planul pe acelaşi tarif 1,39/km, adio şi-un praz galben, conducea el maşina mea. Dar aşa…

Distribuie articolul prin: