CUM SA FACI AFACERI IN TAXIURI

academiadetaxi
STAI CU NOI
Ultimele postari ale lui academiadetaxi (vezi toate)

   Pentru că mai trebuie asteptat până se votează sau nu noile amendamente în Camera Deputatilor iar în taximetrie nu prea se întamplă mai nimic, am simtit nevoia să vă descriu despre cum se fac afaceri nu numai cu taxiuri si autorizatii, ci si despre modul în care se fac afaceri în taxi, gratie celebrelor sloganuri strigate până la refuz pe la televizor -viata bate filmul sau realitatea esti tu.

Pentru că dorim să NU ne îndepărtăm de la spiritul pentru care a fost creat acest site, am dat un search pe google, acest sfânt a toate răspunzător al problemelor si întrebărilor noastre zilnice, pentru a vedea cum NU trebuie să descriu ceea ce vroiam să vă povestesc în cele ce urmează, pentru a nu cade în capcana de a ne transforma într-un blog de taximetrist.

Ceea ce am citit m-a îngrozit. In primul rând ignoranta unora care pun o stampilă generalistă pe tot acest rău necesar care se numeste taximetrie si până la cei care confundă aceste servicii cu cei care tocmai au câstigat la zaruri un taximetrist sau cred că după ce dau 70 de ron pe două shoturi în Centrul Vechi si ies cu al treilea neterminat în mână, pot să ajungă cu 5 lei în patru, în mărăcinii si craterele de la marginea Bucurestiului, că de … taximetria e serviciu public… Apocalipsa e o glumă, citind posturile si comentariile găsite – mizerie, jeguri, maimute, înselătorii, trivialităti, morti, răniti, reclamatii fără rezolvare, dispecere obraznice, taximetristi nesimtiti si taxiuri neîngrijite, bătăi, în sfârsit, lucruri de care nu mă simt responsabil si le pun pe seama lucrurilor reale care se-ntâmplă cu adevărat în societatea în care trăim si al cărei rezultat suntem. Comentatori? Oameni cu mentalităti înguste care fac comparatii cu o vânzătoare vs. taximetristul în reflexele si mâinile căruia îti încredintezi viata în calitate de client, (vezi cazul Teo Peter, Nemescu, Toncu (s.a.m.d.), oameni care nu înteleg că în general taxiurile put a ce se urcă în ele, că la o cursă scurtă nu se plăteste aparatul ci deranjul si pierderile tehnice, si că cei cu 3,5 lei/km sunt cât se poate de legali si de corecti si că sunt oameni care nu vor să muncească de pomană si să îmbogătească pe altii, la fel cum marea majoritate dintre noi în general o fac, constient sau nu (si când spun noi, nu spun taximetristi), si că în general, golănia – care prin definitie si structura ei era în torpedoul taximetristului, s-a mutat acum în buzunarele săracilor care nu au avut in viata lor o masină proprie, care ies mai ieftin decât cu RATB-ul dacă împart taxiul în patru lăsând autobuzele si tramvaiele goale la oră de vârf, sau în birourile unde se pun la cale tarife pe kilometru sau scenarii în care să se plătească polite si până la cei care permit ca atestatul taxi să se obtină în două zile.

In concluzie, fiecare primeste ceea ce merită, si pe măsura a ceea ce plăteste.

Nu din cauza noastră suntem asa – căutati vinovatii în altă parte, si poate ar fi bine să ne mai uităm si în oglindă din când în când, pentru că, în general, suntem rezultatul propriilor noastre actiuni.

Cât despre ce vroiam să vă povestesc, altă dată, că trebuie să-mi văd de drum, că e asfaltat, si până la urmă ăsta nu e blog, ati uitat?