COTAR VS UBER. RAZBOI ECONOMIC IN ROMANIA

"autoritatea, prin pârghiile pe care le deține, ar trebui să intervină și să arbitreze neîntârziat această dilemă economică"

academiadetaxi
STAI CU NOI

academiadetaxi

Site dedicat activității de taxi. Puncte de vedere, acte normative, știri, comentarii, evenimente, comunicate de presă.
academiadetaxi
STAI CU NOI

Odată cu extinderea serviciilor în principalele orașe din România și culminând cu procesul în care taximetriștii din Cluj au reușit să demonstreze în instanță că serviciile Uber gestionează neautorizat servicii de transport în regim de taxi, în media s-a declanșat un adevărat război al declarațiilor.

Fie prin Comunicate de Presă sau în declarații pe surse, este clar faptul că războiul economic pe care multinaționalele îl duc cu transportatorii a ajuns într-un moment în care autoritatea, prin pârghiile pe care le deține ar trebui să intervină și să arbitreze neîntârziat această dilemă economică care, de la o vreme este principalul subiect de dezbatere.

Pentru că aici este vorba de sistem și NU despre două entități economice

Că tehnologia a luat-o înaintea legislației, este o evidență. Aparent nereglementate, serviciile de ride-sharing invocate de către cei care doresc să halească din tortul transporturilor de persoane se pliază exact pe o noțiune în care puține entități economice au posibilitatea să mai intre într-un fel sau altul legal – pe baza de licitație, asta dacă vorbim despre transportul cu microbuze și autocare, sau de obținere a autorizațiilor necesare – dacă discutăm despre transportul în regim de taxi sau de închiriere.

Un adevărat tur de forță au făcut jurnaliștii de la RFI, intervievând principalii actori din acest adevărat război economic. Un material care arată faptul că autoritatea trebuie să intervină într-un fel sau altul și să tranșeze această dilemă economică.  

Două puncte de vedere diametral opuse, care arată că piața transporturilor din România are în interiorul ei o legislație învechită și neadaptată momentelor actuale, două personaje care au în spate argumente și contraargumente care susțin sau infirmă noțiunile de legalitate sau de liberă concurență. Două personaje care susțin până la urmă două sisteme, care în acest moment sunt într-un război economic.

Și multe răspunsuri pe care le descoperim în argumentația fiecăruia, din care din păcate lipsesc trei elemente: autoritatea și șoferul.

Al treilea este element lipsă din această ecuație este cel care deține puterea absolută și care are banii acestor două entități și sisteme în buzunarul sau pe cardul propriu: clientul.

Iată materialul, pe care îl puteți consulta și audio pe pagina oficială a RFI România aici

Patronatul transportatorilor autorizaţi solicită ANAF-ului, Consiliului Concurenţei şi Justiţiei să investigheze statutul UBER în România, companie pe care o acuză de concurenţă neloială. Taximetriştii reclamă faptul că pentru a putea transporta persoane trebuie să se autorizeze şi să plătească taxe specifice, inclusiv un RCA mai scump, în vreme ce şoferii Uber nu se confruntă cu astfel de obstacole şi ar putea foarte bine să nu-şi declare veniturile. Uber funcţionează după principiul de ride-sharing, împărţirea a cursei, nereglementat la nivelul Uniunii Europene şi care presupune, printre altele, că sumele pe care le încasează şoferii sunt pentru combustibil şi uzura maşinii.

Nu este o portiţă legală, ci o slăbiciune a autorităţilor, susţine Vasile Ştefănescu, reprezentant al taximetristilor şi preşedinte al Confederaţiei Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România – COTAR:

Vasile Ştefănescu: Face o concurență neloială, dar în primul rând o activitate neautorizată, nelicențiată.

Reporter: Pare că Uber se folosește de o portiță perfect legală, spunând că acele sume pe care șoferii le încasează sunt de fapt împărțirea costurilor pentru combustibil și întreținerea mașinii.

Vasile Ştefănescu: Dacă nu sunt autorizați înseamnă că toți banii pe care îi faci în momentul de față pe o activitate neautorizată, conform legilor din România, ți se confiscă.

Reporter: Dacă o companie de taxi funcționează pe piață, își plătește taxele.

Vasile Ştefănescu: Absolut tot.

Reporter: În regulă. Dar dacă sunt și colaboratori, responsabilitatea cui revine? Nu revine persoanelor fizice?

Vasile Ştefănescu: Poți fi și persoană fizică autorizată, corect până aici. PFA, să ai autorizația ta. Ești la un dispecerat autorizat. Și el are dreptul să-ți dea comenzi. Uberul, dacă se autorizează conform legilor din România, considerăm că avem un partener egal, o concurență loială și nu avem niciun fel de problemă.

Reporter:  Vă întrebam de felul în care se plătesc taxele în industria taximetriei pentru că la rândul său Uber spune că serviciul său în România este fiscalizat și că partenerii (șoferii) sunt responsabili de achitarea taxelor.

Vasile Ştefănescu: Ca să-și desfășoare activitatea de taximetrie, șoferul trebuie să aibă atestat. Mașina face inspecția tehnică din șase în șase luni de zile. Plătești RCA ca persoană juridică sau ca PFA, în niciun caz ca simplă persoană fizică. Este de patru-cinci ori mai mare RCA-ul la noi. Sunt niște diferențe mari de tot. Ce spune Uberul, că se fiscalizează…Cine îl fiscalizează? Nimeni nu știe că acel șofer este arondat la Uber!

Reporter: Nu e o responsabilitate individuală?

Vasile Ştefănescu: Ca încasare, ca plăți, este obligația lui, că face niște venituri. Să și le declare la Fisc. În același timp, ca să desfășori o activitate pe teritoriul României, trebuie să respecți niște legi. Uber nu respectă nicio lege în momentul  de față. Avem o concurență neloială. Nu mă interesează că-i Uber, Muber sau cum se cheamă. Să-și desfășoare activitatea în paralel, dar să se autorizeze ca și noi.

Reporter: Cum s-ar putea Uber autoriza ca serviciu de transport persoane, respectiv în regim de taxi, din moment ce ei spun că nu asta fac? Ci pur și simplu că acest concept de ride sharing…

Vasile Ştefănescu: Atunci predăm și noi în toată țara autorizațiile de taxi, de unde le avem și facem și noi ride sharing și ne convine. Dar mie nu-mi spuneți că se împarte costul carburantului. Asta e o vrăjeală de doi lei pentru Uber.

Reporter: Dvs o numiți „vrăjeală”, cineva neimplicat ar spune că Uberul e o companie care exploatează o portiță legală.

Vasile Ştefănescu: Nu există portița asta legală. Beneficiază de o prostie a autorităților. Beneficiază de implicarea unor parlamentari. Pot să o dovedesc: uitați-vă la legea 38, când au modificat-o. Au băgat un cuvânt în mod repetat și permanent. Dacă te prind că faci piraterie, activitate neautorizată, trebuie să te prindă de mai multe ori ca să poată să-ți ia numerele de pe mașină, să considere că ești pirat.

Reporter: Asta nu e portiță legală, nu tocmai asta înseamnă?

Vasile Ştefănescu: Nu e portiță legală. Uberul ăsta prin toată lumea pe unde o încearcă profită numai de prostia asta. Nu de o portiță legală. Profită de prostia autorităților sau de lobby-ul pe care îl fac la anumiți parlamentari, de peste tot. Dacă cauți numai portițe la marginea legii, nu-i corect.

Reporter: Poate nu-i moral.

Vasile Ştefănescu: Nu ilegal, cum spuneți dvs. Nu-i moral. Și-atunci ne apucăm toți, vi se pare corect? Domnule, trebuie să se ia o măsură. Nu poți să mergi pe ride sharing așa, că-ți permite o portiță.

Reporter: I-ați acționat în judecată pe cei de la Uber?

Vasile Ştefănescu: Bineînțeles.

Reporter: Nu cumva e rolul instanței să decidă negru pe alb dacă Uber e sau nu în legalitate în România?

Vasile Ştefănescu: Durează procesul trei ani. Sau în trei ani de zile vreți să dispărem noi de pe piață și să rămână alții? Am depus reclamație și la Consiliul Concurenței. Durează o cercetare în jur de trei-patru ani.

Uber confirmă demersul ANAF. Compania insistă că nu concurează cu serviciile de taximetrie

„Toţi partenerii din România colaborează cu Uber printr-o entitate fiscală, iar pasagerii primesc o factură fiscală după fiecare cursă.  Partenerii Uber sunt contractori independenţi şi sunt responsabili pentru achitarea taxelor. Circumstanţele fiecăruia sunt diferite – numai ei pot şti care sunt veniturile din alte surse şi care sunt costurile deductibile”, răspund printr-un comunicat de presă, reprezentanţii UBER. Nu e niciun secret că acest tip de sevicii nu este definit în legislația din România. Dar asta nu înseamnă  că Uber este în ilegalitate, afirmă la RFI, Alexandra Corolea, responsabil de comunicare. Reprezentanta companiei confirmă, la RFI, că ANAF a solicitat informații legate de venituri, ce ar fi fost deja livrate autorităților. Scopul Uber este oferirea unei alternative la transportul cu mașina personală și nicidecum concurența cu serviciile de taximetrie”, spune Alexandra Corolea:

Alexandra Corolea: Conform legii din România, autoritatea fiscală poate solicita unei companii informații legate de taxe sau de veniturile partenerilor. Uber a primit o astfel de solicitare și ne-am conformat legii.

Reporter: Solicitare făcută în România sau la sediul-mamă, din Olanda?

Alexandra Corolea: La sediul din Olanda, din Amsterdam.

Reporter: Au fost trimise așadar din Olanda situațiile fiecărui șofer Uber în parte. Fiscul a primit aceste date, spuneți.

Alexandra Corolea: Nu știu neapărat dacă a fiecărui șofer în parte. Au solicitat anumite date și le-au primit, conform legii.

Reporter: Datele privesc veniturile încasate de șoferii Uber din România?

Alexandra Corolea: Da.

Reporter: Cum se fiscalizează, exact, Uber?

Alexandra Corolea: Toate plățile pe platformă sunt făcute prin intermediul cardului. Este un serviciu 100% fiscalizat. În plus, toți partenerii  din România colaborează cu Uber printr-o entitate fiscală, iar pasagerii, după fiecare cursă, primesc o factură fiscală pe care o pot descărca din contul lor. Partenerii noștri sunt contractori independenți și bineînțeles că sunt responsabili pentru achitarea taxelor.

Reporter: Să fie clar pentru toată lumea. Dacă se încasează 100 de lei, să fie o sumă rotundă. Banii pleacă în Olanda, după care se întoarce o sumă care i se cuvine șoferului?

Alexandra Corolea: Dacă o cursă este zece lei, opt lei ajung la șoferul partener. Iar șoferul partener oferă Uber doi lei, ca o taxă pentru că a folosit aplicația.

Reporter: Uber plătește impozit în România pentru cei doi lei pe care îi încasează?

Alexandra Corolea: Are o entitate fiscală în România și are și o entitate fiscală în Amsterdam. Absolut toate veniturile prin platforma Uber sunt supuse impozitării, fie în România, fie în UE. Uber funcționează în Uniunea Europeană conform spațiului digital unic, conformă căruia o companie de tehnologie care oferă servicii digitale poate opera de exemplu în București, dar poate oferi servicii digitale pe tot teritoriul UE.

Reporter: Uber a plătit vreun impozit statului român?

Alexandra Corolea: Sigur că da.

Reporter: Cum e înregistrat Uberul în România? Ca ce?

Alexandra Corolea: Entitatea se numește Uber Systems România.

Reporter: Și care este obiectul de activitate?

Alexandra Corolea: Promovarea serviciului Uber și dezvoltarea operațiunilor în România.

Reporter: Transportatorii autorizați reclamă o concurență neloială. Din răspunsul dvs. nu-mi dau seama exact care e obiectul de activitate.

Alexandra Corolea: Uber nu concurează cu serviciile de taxi. Nu asta ne dorim. Concurează cu ideea de a avea o mașină personală. Este o activitate ocazională. Nu este o meserie, ca cea de șofer de taxi.

Reporter: Costurile unei curse cum se justifică? E vorba de acel ride-sharing, iar banii presupun de fapt împărțirea combustibilului și a uzurii mașinii?

Alexandra Corolea: Ride sharingul poate fi înțeles în mai multe feluri. Ca împărțire a costurilor către o anumită destinație comună, în orașele mari. Ride sharingul poate fi înțeles și ca împărțirea ocazională a mașinii personale. Poți face asta pentru a-ți acoperi costurile de întreținere a mașinii sau pentru un venit în plus.

Reporter: Există o singură problemă, însă. În România nu e reglementat legal.

Alexandra Corolea: Nu e niciun secret că serviciile ca Uber nu sunt definite în prezent în legislația din România. Comisia Europeană spune foarte clar că serviciile ca Uber trebuie încurajate și reglementate, dar nu limitate. În fiecare țară unde operăm, acolo unde găsim un cadru în care să putem fi încadrați, vom face de fiecare dată acest lucru. Numai că în România nu există în prezent această categorie. Suntem complet de acord, inclusiv cu reprezentanții COTAR, că este nevoie de o discuție foarte serioasă în legătură cu reglementarea acestor servicii. Vorbim deja de o sub-industrie. Până la urmă, fiecare alege cum vrea să răspundă la ideea de competiție. Putem să ne dăm în judecată, sau putem să ne îmbunătățim serviciile.

Sursa: aici